Secretele din dosarul Securității al pianistului Dinu Lipatti

Lipatti exploata direct cele două moșii!

Arhivele CNSAS au fost deschise pentru public la data de 6 aprilie 2004, dezvăluind un dosar complex care surprinde viața controversată a pianistului Dinu Lipatti. Documentele recuperate ilustrează tranziția dramatică a artistului de la faima internațională la ultimele zile petrecute în suferință în Elveția.

Fișierele cuprind o gamă largă de acte oficiale, începând cu gestionarea bunurilor familiale în perioada conflictului mondial și numirea sa în funcția de atașat cultural la Geneva, până la controalele stricte efectuate de autoritățile române privind prezența sa în țara vecină.

Printre paginile conservate se regăsesc atât memoriul prin care muzicianul își exprima nemulțumirea față de confiscarea vehiculului său, cât și rapoartele datate în anii 1947 și 1949, care descriu părăsirea României și eforturile intense ale mamei sale de a obține un pașaport pentru a-l vizita.

O secțiune distinctă a dosarului se concentrează pe aspectele legate de moșiile familiale și corespondența oficială cu Ministerul Apărării Naționale. Un document emis de Serviciul C, Secția 4, Biroul 1 din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, înregistrat în arhivă la 19 mai 1971, stabilește că, în anul 1942, Dinu Lipatti deținea, în comun cu restul familiei, suprafețe agricole care totalizau 1.300 de pogoane.

Aceste terenuri erau situate în comuna Hagiești, din județul Ilfov, și în comuna Glâmbocata, din județul Dâmbovița. Detaliile privind modul în care erau administrate aceste proprietăți sunt expuse într-un memoriu semnat personal de pianist la 18 mai 1942, destinat Ministerului Apărării Naționale.

În acest text, Lipatti preciza că se ocupa direct de exploatarea celor două moșii, inclusiv de activitățile silvice de la Glâmbocata, și își exprima contestarea hotărârii autorităților de a nu exonera de la rechiziție mașina sa Fiat 1100, achiziționată cu puțin timp înainte. „Subsemnatul Dinu Lipatti, domiciliat în București, pe strada Lascăr Catargiu numărul 12, posed împreună cu tatăl și fratele meu două moșii, dintre care prima, în suprafață de 600 de pogoane, se află în comuna Hagiești, Ilfov, a doua, de 700 de pogoane, se află în comuna Glâmbocata, Dâmbovița”, menționa artistul în scrisoare.

Depășesc condițiile, având o suprafață imensă!

El sublinia faptul că era implicat personal în lucrarea terenurilor și în managementul pădurilor de pe proprietatea din Dâmbovița, zona fiind organizată în șase parcele de câte 100 de pogoane fiecare. „Și de această exploatare forestieră mă ocup tot eu personal, ducându-mă acolo de două sau trei ori pe săptămână”, declară Lipatti.

Pianistul argumenta necesitatea de a-și păstra mașina Fiat 1100, cumpărată pe 31 octombrie 1941, explicând că, după ce expiră termenul de scutire pentru vehiculele noi, spera să fie acoperit de regulile care permiteau proprietarilor de teren arabil să mențină un autoturism pentru uz agricol.

„Or, eu îndeplinesc și chiar depășesc aceste condițiuni, posedând în total o suprafață de 1.300 de pogoane de pământ, din care 600 sunt arabile”, nota muzicianul. Lipatti susținea că depusese deja actele necesare la Comandamentul II Teritorial, iar dosarul fusese transmis spre validare către Marele Stat Major. Totuși, a primit un Artistul contesta această decizie, sugerând că ea derivă dintr-o eroare birocratică.

„Nu atribui acest sau unei confuziuni datorită numeroaselor cereri ce sosesc necontenit la Marele Stat Major”, afirma Dinu Lipatti.

El insista că respecta toate criteriile legale și rămânea perplex în fața motivului pentru care solicitarea sa fusese respinsă. „Căci altminteri nu pot să concep ca un proprietar rural ce intră atât de perfect în cadrul legii, așa după cum intru eu, să fie totuși exclus din lege fără niciun motiv și să nu poată beneficia de avantajele ce statul îi acordă în mod evident prin deciziunea în vigoare”, se preciza în memoriu.

Artistul roaga ministrul să Cererea a fost în cele din urmă aprobată. O notă a Comandamentului 2 Teritorial, păstrată în același dosar, confirmă anularea ordinului inițial și acordarea scutirii. „Cu onoare se face cunoscut că ordinul s-a anulat și s-a aprobat scutirea de rechiziție până la 1 XI 1942 a autoturismului proprietatea dlui Dinu Lipatti”, se menționează în rezoluția din 18 mai 1942.

Tranziția de la Conservatorul din București la catedra de pian de la Geneva este ilustrată printr-un referat al Corpului Detectivilor, datat 3 mai 1947, care reconstruiește cariera profesională a pianistului și detaliile plecării sale din România, acoperind intervalul de șase ani de la incidentul cu mașina.