De ce atitudinea Bucureștilor pare greu de justificat?

Viziunea strategică a lui Armand Goșu: Cum războiul din Ucraina și politica americană definesc destinul securității României

Istoricul Armand Goșu a emis un avertisment clar în cadrul unui interviu acordat redacției SpotMedia, subliniind că viitorul securității naționale a României este strâns legat de cursul conflictului din Ucraina și de reorientarea politicii externe a Statelor Unite față de continentul european. Potrivit analizei sale, Kievul se află într-o poziție critică, confruntându-se nu doar cu amenințarea rusă, ci și cu presiunile provenite din Washington.

„Ucraina are în acest moment doi inamici: Rusia și America”, a afirmat Goșu, punând în evidență contradicțiile care afectează sprijinul occidental.

Istoricul atrage atenția asupra consecințelor directe pe care le-ar avea pentru România o eventuală pierdere a regiunii Odesa de către Ucraina, considerând că această pierdere ar aduce forțele ruse la granița țării noastre.

O altă temă centrală a discuției a fost reacția autorităților române la incidentele cu drone care au avut loc recent. El efectuează o comparație directă cu modul în care alte state, precum Franța sau Republica Moldova, au comunicat public despre incidente similare, întreabându-se de ce aceste țări au putut dezvălui informații înaintea României.

„Ar trebui o reacție ceva mai fermă din partea României în aceste cazuri”, a susținut istoricul.

În viziunea sa, absența unei comunicări oficiale afectează credibilitatea autorităților și sugerează o anumită distanțare față de evenimente care se petrec la graniță.

Asta sugerează că România nu-i prezentă acolo.

Litoralul românesc, zona economică liberă a României e un fel de sat fără câini, în care se plimbă cine vrea, cum vrea și face ce vrea, a explicat Goșu, subliniind vulnerabilitatea zonei litorale.

Prin comparație cu reacția altor state, atitudinea oficială din București pare greu de justificat. Au francezii date înaintea noastră despre ce se întâmplă pe teritoriul României?

Maia Sandu are date pe ce se întâmplă în apele teritoriale ale României și noi nu avem?, a întrebat istoricul, punând sub semnul întrebării accesul României la informații critice.

Această neclaritate afectează nu doar imaginea externă a țării, ci și capacitatea de a lua decizii bazate pe date complete.

În ceea ce privește dinamica relației dintre Statele Unite și Ucraina, Armand Goșu susține că Kievul nu mai poate conta pe Washington în aceiași termeni ca înainte și avertizează împotriva oricăror iluzii privind o revenire la situația de dinainte. El analizează dinamica dintre Donald Trump și Vladimir Putin, concluzionând că relația s-a desfășurat în defavoarea Ucrainei. Raportul între Putin și Trump este: Putin îl folosește pe Trump.

N-a fost niciodată invers, în nicio secundă, a precizat istoricul.

În opinia sa, schimbarea de direcție a politicii americane obligă Europa să își reevalueze propriile interese și să își construiască o strategie de securitate mai coerentă.

Lucrurile se schimbă. Interesele Americii nu mai sunt în Europa. Interesele Europei sunt altele.

Dacă reușim să le armonizăm, bine. Dacă nu, o să fim împărțiți în zone de influență între Rusia și America.

La cum merg lucrurile în acest moment și incapacitatea europenilor de a sta la masă, de a construi ceva serios, se pare că o să fim împărțiți, a avertizat Goșu.

Un alt aspect criticat de istoric este modul în care Donald Trump explică public evoluțiile războiului și responsabilizează alți actori pentru creșterea prețurilor la combustibili. Goșu susține că președintele american încearcă să își protejeze imaginea în fața electoratului propriu și să transfere vina pentru efectele economice. „Tipul ăsta de politică probează și o degradare a capacităților intelectuale ale lui Trump de a înțelege situația și de a reacționa corespunzător”, a comentat istoricul.

Mesajele lui Trump despre Ucraina au o miză politică internă clară: „Donald Trump promovează propriul narativ în ideea că păcălește electoratul.”

În plus, Goșu contestă presiunile pentru organizarea de alegeri în Ucraina în timpul conflictului.

Miza războiului pentru România depășește sprijinul politic!

El consideră că atacurile verbale ale președintelui american pot avea un efect contrar celui urmărit asupra popularității lui Volodimir Zelenski.

„Câteodată ai senzația că îl sună Zelenski și îl roagă pe Trump: «Mă, nu mă mai înjuri puțin, ca să mai cresc în sondaje?»”, a afirmat istoricul.

El subliniază și rezistența societății ucrainene, afirmând că „ăsta nu e un popor pe care să-l manipulezi atât de ușor.”

Pentru România, miza războiului nu se limitează la sprijinul politic acordat Ucrainei, ci include și aspecte de securitate directă. Armand Goșu atrage atenția asupra proximității geografice și asupra consecințelor unei schimbări majore a controlului teritorial în sudul Ucrainei.

Noi avem cea mai lungă graniță cu Ucraina. Problema noastră de securitate e dramatică.

Ucraina să nu cumva să piardă regiunea Odesa, a afirmat istoricul.

Apropierea forțelor ruse de granița României ar schimba radical mediul de securitate al țării.

Dacă Rusia apare aici, lângă România, la granița cu România, nu cred că ne va fi bine, a spus Goșu.

În această logică, sprijinul pentru Ucraina nu este doar o chestiune de solidaritate internațională, ci și una care privește direct interesele de securitate ale României. Cel mai important aliat al României, aliatul de care depinde viitorul României, chiar fără să ne dăm seama, e, de fapt, Ucraina.

Depindem de Ucraina, viața noastră, felul în care va evolua România și ce se va întâmpla aici cu generația noastră și a copiilor noștri, a subliniat istoricul.

Întrebat despre situația internă a României, la mai bine de un an de mandat al președintelui Nicușor Dan, Goșu spune că problemele politice nu au fost rezolvate după criza din 2024 și că lipsa unor explicații clare continuă să afecteze încrederea publică. E tristă.

E greu de spus ceva bun.

Dacă faci un elementar bilanț, după un an și jumătate, lucrurile nu arată deloc bine, a afirmat istoricul.

Multe semne de întrebare planează încă asupra tentativelor unor grupări interne de a obține puterea și despre eventualele legături ale acestora cu actori externi, cu Rusia.

Problema României e din anul 2024.

Ce s-a întâmplat după a reușit doar să adâncească criza politică internă. Încă nu avem explicații clare pentru ce s-a întâmplat atunci. Au fost rușii, n-au fost rușii, au fost ai noștri, n-au fost ai noștri?, a întrebat Goșu.

El menționează și procesul juridic al finanțatorului lui Georgescu, întrebându-se unde sunt rușii în această ecuație. Istoricul sugerează că asistăm la o tentativă a unor grupări din România legate de armată, de servicii, de vechi sau noi structuri de a pune mâna pe putere.

„Nu-mi dau seama, sunt utilizați de Moscova, de la Moscova, sunt niște terminale ale unor forțe străine ostile României?”, a speculat el.

În final, Armand Goșu avertizează că Europa nu ar trebui să presupună că ordinea de securitate de dinaintea războiului poate fi restabilită automat. Dacă statele europene nu reușesc să își armonizeze interesele și să construiască o strategie comună, regiunea ar putea deveni vulnerabilă în fața înțelegerilor dintre marile puteri.

Istoricul evocă riscul unei Europe cu regimuri iliberale și autoritare: Să ne întoarcem la o situație din asta, la sfârșitul celui de-al II-lea război mondial și rușii să controleze Europa Centrală, diverse grade de gri, în care influențe mai mult sau mai puțin evidente, fără ideologie, uitați de balastul ideologic, business, mult business, deal-uri.

Dar, asta înseamnă că această parte a Europei se va duce spre regimuri politice iliberale, non-democratice, diverse grade de autocrații electorale, modelul mare fiind, evident, Putin.