Parlamentarii cer relaxarea legii antidrog în context de criză socială și economică în România

Ce spune Viorica Costiniu despre această inițiativă?

Debată aprinsă se desfășoară în Legislativul românesc privind o inițiativă legislativă neobișnuită, care vizează transformarea a numeroase acte considerate până acum infracțiuni în simple contravenții în domeniul consumului de substanțe psihoactive. Proiectul, marcat de un caracter extrem de controversat, a stârnit reacții puternice din partea unor specialiști în drept, care semnalează nu doar aspecte tehnice, ci și întrebări fundamentale despre capacitatea statului de a gestiona consecințele unei astfel de schimbări radicale.

În centrul atenției se află nu doar textul legal, ci și contextul social și economic în care se încercă această tranziție, punând sub semnul întrebării dacă instituțiile publice sunt pregătite pentru a prelua rolul nou atribuit sistemului medical și social.

Critica cea mai aspră a venit din partea lui Viorica Costiniu, fostă judecătoare și actuală președinte de onoare al Asociației Magistraților din România. Aceasta a calificat noul demers ca fiind „malefic”, sugerând că scopul ascuns al reformei este protejarea unor categorii privilegiate de consumatori, care doresc să evite strictetea actualei legislații penale.

Deși acuzațiile referitoare la interese oculte nu au fost susținute până în prezent de dovezi concrete, ele au reușit să creeze un climat de scepticism.

Totuși, existența unor prevederi neclare în textul inițiativei justifică o analiză riguroasă, departe de interpretările conspiraționiste, dar și de optimismul excesiv asociat reformelor descrise ca fiind miraculoase.

Detaliile tehnice ale propunerii legislative, înregistrată la Senat sub denumirea de B544/2026 pe data de 5 octombrie, relevă o arie mult mai largă decât simpla deținere a drogurilor. Senatorii Daniel Fenechiu, afiliați PNL, Cristian Ghinea, reprezentant USR, și Victoria Stoiciu, independentă, au propus ca faptele de cultivare, producere, fabricare, preparare, achiziție, precum și importul sau exportul de substanțe, săvârșite exclusiv pentru uz personal, să nu mai fie incriminate penal.

În cazurile în care aceste acte sunt constatare, sancțiunea propusă este o amendă care variază între 1.000 și 1.500 de lei pentru substanțele de risc mediu, respectiv între 1.500 și 3.000 de lei pentru cele de mare risc.

Este important de menționat că activitățile de trafic vor rămâne infracțiuni, dar lipsa unor praguri cantitative fixe în proiectul actual creează incertitudini majore în delimitarea consumului personal de distribuire.

Ar trebui dependența să primeze pe cea penală?

Astfel, modificarea nu mai este privită ca o simplă măsura de grație pentru tineri, ci ca o restrukturare profundă a cadrului juridic antidrog.

Argumentele avansate de inițiatori susțin că abordarea medicală a dependenței ar trebui să primeze asupra celei penale.

Daniel Fenechiu vorbește despre o „relaxare” a regimului juridic, iar Victoria Stoiciu subliniază caracterul de boală a dependenței. Deși principiul este valid, România se confruntă cu deficiențe semnificative în prevenție, diagnosticare, acces la terapii și lupta împotriva rețelelor de distribuție.

Riscăm ca, prin excluderea consumatorului din sistemul penal, problema să migreze brusc în sfera familială, spitalicească și comunitară, fără ca structurile respective să fie dotate corespunzător.

Reducerea pedepselor nu garantează automat competența statului, la fel cum înăsprirea acestora nu era o soluție magică.

Referința frecventă la modelul portughez aduce în discuție o complexitate adesea neglijată. Dezincriminarea în Portugalia a fost însoțită de o infrastructură robustă: comisii multidisciplinare, evaluări individuale detaliate și programe ample de reintegrare.

România pare dispusă să adopte doar mecanismul juridic, ignorând infrastructura necesară pentru a face funcțională această schimbare.

Întrebarea esențială nu mai este dacă trebuie să tratăm persoana dependentă cu empatie, ci dacă Parlamentul a asigurat resursele financiare și instituționale transformarea acestei intenții într-un rezultat vizibil și măsurabil.

Prioritatea ar trebui să fie construirea soluției concrete, abia ulterior venind ajustarea cadrului legal.