IT&C-ul românesc atinge 23,6 miliarde euro, dar economia absoarbe puțină tehnologie

Acum e momentul crucial pentru intervenție!

România se numără printre actorii relevanți pe scena tehnologică europeană, sectorul său de servicii IT&C generând o cifră de afaceri de aproximativ 23,6 miliarde de euro. Această performanță se traduce printr-o contribuție directă de 6,67% la produsul intern brut național și reprezintă circa 25,6% din totalul exporturilor de servicii ale țării.

Totuși, în spatele acestor indicatori impresionanți se ascunde o realitate mai puțin favorabilă: capacitatea economiei interne de a integra și a profita de tehnologiile dezvoltate local rămâne încă limitată.

Această analiză a fost prezentată de Corina Vasile, directorul executiv al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS), într-un raport publicat recent, conform informațiilor furnizate de agenția de presă Agerpres.

O problemă structurală identificate de liderul industriei de software este tendința de a amâna acțiunile necesare digitalizării. În sfera economică, pasivitatea pare adesea o strategie sigură din punct de vedere politic, deoarece consecințele negative nu sunt vizibile imediat și se pierd în zgomotul promisiunilor de campanie.

Costul lipsei de acțiune este subtil; el nu apare concentrat într-un singur post bugetar, nu este atribuit unui ordonator de credite specific și nu generează evenimente de presă spectaculoase.

Impactul negativ se manifestă, însă, pe termen lung și în mod fragmentat: prin scăderea productivității generale, prin investiții care nu mai sunt atrase, prin adoptarea lentă a tehnologiilor noi și prin apariția unor goluri de competențe exact atunci când piața le solicită.

Momentul actual este considerat crucial pentru intervenție, fiind marcat de o perioadă de reconfigurare a priorităților instituționale și de o reaşezare a cadrului administrativ, pe fundalul unei constrângeri a spațiului bugetar. Faptul că factura pentru inactivitate nu este evidentă nu înseamnă că ea nu este plătită.

În contextul transformării digitale, inerția se manifestă frecvent sub forma întârzierilor critice: decizii administrative amânate, politici publice care ajung pe piață cu întârziere, procese de consultare care nu influențează efectiv designul măsurilor finale și responsabilități dispersate între multiple instituții guvernamentale.

Deși România dovedește capacitatea de a crea și de a exporta soluții tehnologice competitive, absorbția acestor inovații în economia internă continuă să fie modestă.

Miza economică a acestei situații se măsoară în sume considerabile. Reprezentanții ANIS susțin că incertitudinile legislative și politice afectează direct calculul de fezabilitate al investițiilor.

O companie care nu știe ce regim fiscal sau ce cerințe de reglementare îi vor fi aplicate peste un an este predispusă să amâne investițiile în automatizare, în infrastructura de date sau în capitalul uman.

Din această incertitudine derivă alte costuri majore: o adopție lentă a tehnologiilor, o productivitate ratată, o inovare subfinanțată și decalaje persistente în competențele angajaților.

Scenariile de convergență analizate de asociație indică un potențial de creștere a PIB-ului între 6 și 40 de miliarde de euro, depinzând de reperul regional utilizat, alături de o oportunitate de a crea între 45.000 și aproape 300.000 de locuri de muncă noi.

Chiar și în varianta cea mai prudentă, impactul financiar este de ordinul miliardelor.

România e doar un „Inovator Emergent”?

Primul element al „facturii” pe care o plătește economia este productivitatea care ar putea fi obținută prin tehnologie, dar care nu este realizată în prezent. Statisticile arată că doar 28,7% dintre companii integrează tehnologii avansate, cum ar fi cloud computing, inteligența artificială sau analiza datelor.

La nivelul întreprinderilor mici și mijlocii, doar 44% ating pragul minim de intensitate digitală, în contrast cu o medie europeană de 71%.

Aceste diferențe contează semnificativ, deoarece există două niveluri de beneficiu: primul este reprezentat de software, serviciile online și procesele digitalizate, iar al doilea, mai valoros, apare când tehnologia transformă fundamental modul în care o companie produce, ia decizii, utilizează datele și își construiește modelul de afaceri.

La capitolul inovare, România se clasează în categoria „Inovator Emergent”, ocupând ultima poziție în Uniunea Europeană conform indicatorilor European Innovation Scoreboard 2025. Cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare se ridică la aproximativ 0,46% din PIB, un nivel minim pe continent, comparativ cu media europeană de 2,24%.

Aceste cifre slabe se reflectă în capacitatea redusă a economiei de a genera produse proprii, de a crea proprietate intelectuală, de a dezvolta companii scalabile și de a reține valoarea adăugată în interiorul granițelor naționale.

În domeniul inovării, continuitatea politicilor este la fel de importantă ca volumul finanțării, deoarece cercetarea și dezvoltarea au cicluri de investiție pe termen lung. Instrumentele financiare care apar sporadic sau se modifică frecvent complică planificarea investițiilor. ANIS propune stimulente pentru cercetare-dezvoltare și proprietate intelectuală, inclusiv instrumente de tip IP Box, vouchere pentru inovare, proiecte proof-of-concept și medii de testare (sandbox-uri).

După perioada Programului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), continuitatea finanțării devine critică, digitalizarea neputând depinde exclusiv de următoarea fereastră europeană de fonduri.

Pe fondul statisticilor oficiale, se evidențiază un deficit al competențelor digitale de bază. Conform datelor, doar 31,8% din populația României posedă cel puțin competențe digitale de bază, față de o medie europeană de 60%. Specialiștii din domeniul IT&C reprezintă doar 2,8% din forța totală de muncă, în comparație cu 6% în UE. Cu aproximativ 222.000 de specialiști ICT, România se află la un decalaj greu de recuperat. Dacă infrastructura poate fi achiziționată relativ rapid, formarea a zeci de mii de specialiști nu poate fi realizată într-un singur exercițiu bugetar.

Pentru anul 2030, ANIS vizează existența a 300.000 de specialiști ICT, echivalent cu cel puțin 4% din forța de muncă, și asigurarea competențelor digitale de bază pentru 50% din populație.

Acest obiectiv necesită politici simultane axate pe educația STEM, competențele digitale fundamentale, re-skilling și upskilling, precum și menținerea unor căi de intrare în profesii pentru juniori.

Deficitul identificat pentru 2030 nu va putea fi remediat în același an.

Având în vedere că spațiul bugetar al viitorului este limitat, predictibilitatea fiscală, coordonarea inter-instituțională și consultarea timpurie a industriei necesită mai mult voință administrativă decât noi alocări de resurse. Viitorul Executiv poate lua trei decizii imediate: desemnarea rapidă a unei structuri cu mandat clar pentru coordonarea transformării digitale, stabilirea unui calendar multianual pentru instrumentele de sprijin a cercetării și adopției tehnologice post-PNRR și consultarea industriei înainte de redactarea măsurilor, nu după.

Aceste teme, ținte și propuneri au fost incluse într-o versiune actualizată a „Manifestului România Digitală 2030”, un document menit să servească drept punct de plecare pentru o conversație necesită decizii clare, termene ferme și asumare publică.

Asociația patronală ANIS, care grupază peste 150 de companii-membre, insistă că succesiunea tehnologică depinde de aceste măsuri concrete.