Germania conduce efortul pentru eliminarea statutului de membru asociat al Canadei

Nemulțumirea vine din procesul decizional?

Berlinul impinge cu fermitate pentru a elimina din textele oficiale denumirea de „membru asociat” a Uniunii Europene, o formulare menită să descrie legăturile consolidate cu Ottawa. În pofda acestei rezistențe, Bucureștiul se alăturiă taberei celor care susțin integrarea colaborării nucleare în documentul final comun.

Această tensiune diplomatică iese în evidență chiar înaintea reuniunii de vârf dintre UE și Canada, stabilită pentru zilele de 29 și 30 octombrie, care va avea loc în metropola canadiană Montreal.

Conform informațiilor furnizate de șase diplomați și doi funcționari europeni către publicația Politico, statele membre ale blocului comunitar se află într-o stare de dezbatere intensă. Punctul central al disputei nu vizează dorința generală de a întări legăturile cu Toronto sau Ottawa, ci exclusiv terminologia folosită pentru a defini acest nou statut.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a lansat inițiativa surprinzătoare prin care Canada ar putea primi titlul de „membru asociat”, o idee prezentată public în cadrul discursului privind Starea Uniunii.

De atunci, la cinci săptămâni distanță, divergențele dintre guverne au demonstrat că acest termen rămâne o piedică considerabilă atât din punct de vedere politic, cât și din cel al comunicării externe.

Cinci dintre diplomații interogați au confirmat că Germania este cea care face presiuni maxime pentru a șterge această etichetă din proiectul declarației. Franța, Italia și Belgia s-au numărat printre celelalte țări care și-au manifestat scepticismul față de formularea propusă. Obiecția fundamentală a acestor state rezidă în faptul că organizația europeană pare a definește natura relației înainte de a stabilii clar semnificația sa practică și concretă.

Patru oficiali diplomatici au subliniat că conceptul ar fi trebuit elucidat pe deplin înainte de a intra în etapa de negocieri directe cu partea canadiană.

Alți doi observatori au adăugat că nemulțumirea provine și din procesul decizional: Ursula von der Leyen a anunțat această formulare fără a consulta prealabil guvernele naționale. Un diplomat a ilustrat situația printr-o metaforă simplă: Am pus carul înaintea boilor.

Anunțăm o direcție și abia ulterior încercăm să determinăm ce implică efectiv acel lucru. În Din perspectiva executivului european, ezitările apar deoarece capitalele nu înțeleg încă dimensiunile concrete ale propunerii.

„Esențial este acțiunea noastră, nu eticheta pe care o aplicăm,” a susținut oficialul.

Nu există controversoni privind obiectivul final de a consolida o relație deja solidă, care acoperă cooperarea economică și apărarea, implicarea pe scena internațională și legăturile instituționale, a precizat un alt funcționar european. Totuși, definiția corectă a termenului este crucială.

Ottawa va îndeplini criteriile?

Un diplomat a explicat că intenția este de a descrive o legătură UE–Canada mai strânsă decât parteneriatele existente cu alte țări, fără ca Ottawa să devină un stat membru cu plin drept de vot.

Deoarece actele fondatoare ale Uniunii limitează geografic statutul de membru la continentul european, Canada nu poate intra în categoria membrilor deplin.

Această distincție este vitală deoarece acordurile curente cu vecinii, precum Marea Britanie, Elveția sau țările din Spațiul Economic European, se axează predominant pe accesul la piața internă europeană. Fiind situată pe un alt continent, Canada nu urmărește replicarea acestui model și nici adoptarea celor patru libertăți de circulație, a detaliat un alt diplomat. Strategia propusă prevede identificarea unor domenii specifice de colaborare, urmată de o evaluare dacă este necesară negocierea unor tratate noi sau a unor acorduri oficiale.

Se anticipatează că lucrările în șase domenii prioritare vor demara imediat după summit-ul de la Montreal. Progresul realizat va fi revizuit la șase luni, iar un bilanț exhaustiv este programat pentru un an mai târziu, ocazie cu care următorul summit UE–Canada va avea loc pe teritoriul european.

Această evaluare va examina gradul în care Canada s-a aliniat la Uniune prin aderarea integrală la programele Orizont Europa și Erasmus, dezvoltarea comună a cablurilor subacvatice și a stocurilor de materii prime critice, precum și explorarea posibilităților de investiții financiare prin fondurile de pensii canadiene.

Dacă Ottawa va îndeplini aceste criterii, Canada ar putea deveni primul stat care primește statutul de membru asociat al UE, a afirmat diplomatul citat de Politico. El a descris inițiativa ca fiind un experiment unic, sugerând că „s-ar putea ca Canada să fie singura” țară care va obține vreodată această poziție specială în arhitectura europeană.

Planul reflectă o schimbare semnificativă în calculul strategic atât al Canadei, cât și al Europei. Ottawa s-a sprijinit tradițional, în măsura majoră, pe schimburile comerciale cu Washingtonul. Cu toate acestea, tarifele impuse și presiunile politice provenite de la administrația americană au amplificat temerile legate de această dependență. Premierul Mark Carney aspiră la o diversificare a fluxurilor comerciale și la modernizarea infrastructurii naționale, cu accent pe conexiunile energetice, care sunt actualmente orientate predominant de la nord spre sud.

Pentru Uniunea Europeană, un parteneriat aprofundat cu Canada intră într-un efort mai larg de consolidare a relațiilor internaționale, într-un moment în care presiunile exercitate de Statele Unite, China și Rusia se intensifică. Reuniunea de la Montreal are menirea de a oferi acestui nou tip de parteneriat un cadru politic clar definit.

Un alt subiect de dispută, dar de natură tehnică, privește sectorul energetic.

Austria se opune includerii oricărei referiri la aprofundarea legăturilor în domeniul nuclear, în timp ce Franța, România, Slovacia și alte câteva state susțin explicit inserarea acestei prevederi în declarația comună.

Astfel, poziția României se distinge prin susținerea integrării energiei nucleare în agenda de colaborare, contrastând cu rezistența austriacă, în timp ce Germania conduce lupta pentru eliminarea terminologiei de „membru asociat”.