Compunătorul polonez

La aproape 88 de ani, marele compozitor polonez Zygmunt Krauze a vorbit la concursul internațional George Enescu despre război, violență și responsabilitatea artistului de a reacționa la evenimentele din jur. Prezent în România, unde prezidează juriul secției de compoziție, Krauze a explicat pentru HotNews cum realitatea și crizele globale modelează creațiile sale.

Știri de ultimă oră

Denis Drăguș exclus din lotul naționalei pentru meciul cu MoldovaCinci persoane rănite, inclusiv un copil, în accident cu poliția în SibiuServiciile secrete europene avertizează: atac rus iminent împotriva NATOContinuitate: Băsescu, critic la adresa lui Mureșan: „Știe carte, dar trebuie să taie din cheltuieli

Reacția artistică, nu angajament politic

Cred că trebuie să reacționez. Nu este vorba deloc de un angajament politic, ci despre responsabilitatea artistului de a El a amintit perioada ocupației germane în Polonia și revolta din Varșovia, când era încă un tânăr, și a descris peisajul sărăcimii pe care l-a întâlnit în satul în care a călătorit: oameni, cai, căruțe, o scenă aproape apocaliptică.

Influențe din arta vizuală

Krauze a vorbit și despre impactul pictorilor constructiviști și abstracti asupra muzicii sale. „Am considerat că lucrările lor pot constitui o bază solidă pentru propria mea muzică. Am transpus în sunet ceea ce vedeam pe pânză”, a declarat. A menționat pe Stanisław Strzemiński, nu doar ca pictor, ci și ca om de știință, autor al unei cărți în care expune ideea de artă unitară: „Într-un cadru, pictura nu ar trebui să aibă contrast. Gândiți-vă la toate acele linii, perspective și contraste care apar în mod constant”.

Citește și:

Întrebat despre importanța ca un compozitor să creeze nu doar frumusețe, ci și să atragă atenția asupra problemelor sociale, Krauze a Pentru el, muzica devine un instrument prin care se semnalează suferințele și speranțele unei lumi aflate în conflict.

Rolul compozitorului în societate

Prin cuvintele sale la Enescu, Zygmunt Krauze a reafirmat că, indiferent de vârstă, artistul rămâne un martor și un reacționar al timpului său, iar responsabilitatea de a reacționa nu se confundă cu un angajament politic, ci cu un act de conștiință și umanitate.