Roșia Montană rămâne în pericol UNESCO din cauza spectrului minier

De ce blochează instanțele salvarea sitului?

Activitatea minieră din zona Roșia Montană continuă să reprezinte un factor de risc major, determinând ca situl istoric să își păstreze statutul de Patrimoniu Mondial aflat în pericol. Reprezentanții UNESCO au confirmat recent că amenințarea derivată din perspectiva unei noi activități de extracție nu a fost disipată integral.

Deși s-au înregistrat avansuri constante în procesul de conservare, criteriile stricte necesare pentru scoaterea locației de pe lista celor aflate în pericol nu s-au îndeplinit până în prezent, conform comunicării oficiale emise de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

Reacția instituției internaționale a fost publicată pe 2 octombrie, imediat după ce instanțele locale au reprogramat judecarea unui dosar crucial. La termenul fixat pentru 23 septembrie, Curtea de Apel din Alba Iulia a amânat din nou deliberările privind anularea hotărârii luate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Geotermale, mutando procesul pe data de 18 noiembrie.

În contextul acestei așteptări juridice, Comitetul Patrimoniului Mondial a votat, în cadrul celei de-a 48-a sesiuni desfășurate în anul 2026, menținerea statusului actual al sitului.

Printre principalele deficiențe identificate de experți se numără întârzierile semnificative în finalizarea documentației de management, alături de faptul că disputele legale asociate proiectului minier nu s-au soldat încă cu o soluție definitivă. UNESCO subliniază că incertitudinea legată de o eventuală repornire a lucrărilor de extracție persistă atâta timp cât se poartă un dublu proces: pe de o parte, conflictul juridic privind refuzul prelungirii licenței de exploatare, iar pe de alta, procedura de anulare a deciziei arbitrale din litigiul dintre compania Gabriel Resources și statul român.

Instituția a mai precizat că termenul-limită stabilit în anul 2023 pentru atingerea unui nivel optim de conservare s-a dovedit greu de respectat tocmai din cauza acestor constrângeri legale complexe. Prin urmare, s-a optat pentru menținerea sitului pe lista de alertă, fără a se stabili un calendar ferm pentru viitoarea eliminare de pe aceasta. UNESCO arată că succesul măsurilor corective este condiționat direct de soluționarea rapidă a litigiilor în curs.

Ce condiții pune UNESCO pentru ridicarea alertei?

Conform încheierii instituției, orice decizie ulterioară va depinde de implementarea exhaustivă a tuturor acțiunilor de remediere și de dispariția definitivă a factorilor de risc care afectează Valoarea Universală Excepțională a proprietății, adică acele atribute care au justificat inițial includerea sa în registrul mondial. Printre acțiunile esențiale se numără aprobarea formală a oprirei activităților miniere în zona protejată, preluarea controlului total asupra galeriilor subterane existente și finalizarea completă a planului de management.

Istoricul licenței miniere este central în această dispută. Concesia de exploatare a minereurilor auro-argentifere, identificată prin numărul 47/1999, a fost aprobată în anul 1999. Arhiva Ministerului Mediului atestă existența acestui act și aprobarea sa prin Hotărârea Guvernului nr. 458/1999. Ulterior, drepturile au fost transferate către Roșia Montană Gold Corporation, iar în 2019, documentul a fost extins cu încă cinci ani.

Situația s-a compus pe 20 iunie 2024, zi în care expirase valabilitatea deținută de RMGC, când Agenția Națională pentru Resurse Minerale a luat decizia de a nu prelungi licența.

Această mișcare a fost contestată în instanță de compania RMGC.

UNESCO face mențiune explicită în hotărârea din 2026 că acest conflict legal este încă activ.

Din cauza lipsei unei sentințe finale, autoritățile naționale nu pot afirma cu certitudine că riscul reluării activităților miniere a dispărut complet, ceea ce justifică menținerea vigalanței și a statusului de pericol pentru acest sit unic.