De ce mentalitatea românească alimentează conspiraționismul: analiza lui Daniel David

Ce rădăcini istorice au mentalitatea noastră?

Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și profesor universitar cu titlul onorific „Aaron T. Beck” în psihoterapie și psihologie clinică, a aruncat lumina asupra profilului mental al românilor.

Autorul cărții „Psihologia poporului român”, lansată în 2025, a explicat mecanismele ascunse ale comportamentului colectiv, punând pe masă atât punctele forte, cât și vulnerabilitățile specifice.

Discuția a fost moderată de Cosmin Pătrașcu Zamfirache, un inițiat român cu experiență în conducerea Ministerului Educației, care a încercat să deslușească, prin prisma științelor mintale, fenomenele care ne definesc societatea.

Fiecare grup etnic își construiește, pe parcursul secolelor, un set unic de valori, convingeri și obiceiuri. Această structură psihologică colectivă este modelată de factori multipli: poziționarea geografică, evenimente istorice cruciale, dogme religioase și provocările constante ale comunității. În cazul românilor, acest „fel de a fi” a fost sculptat de o moștenire istorică grea, marcată de conflicte armate, perioade de sărăcie endemică, foamete, regimul comunist și șocul tranziției postcomuniste.

Trăsături statistice, nu genetice!

În prezent, în 2026, expresia „mentalitate românească” este folosită predominant într-un context negativ. Termenul evocă imediat imaginea „descurcăreților”, a corupției endemice, a unui conservatorism rigid, a „zmeilor” virtuali și autostrazieri, precum și a lipsei de educație civică. Totuși, realitatea psihologică este mult mai nuanțată.

În interviu, Daniel David a explicat că analiza individului se poate face prin prisma unor trăsături variate, de la cele biologice la cele socio-economice.

Când datele psihologice sunt agregate statistic pentru o populație largă și comparate cu standarde internaționale – fie specifice, precum cele din SUA, fie sintetice, cum sunt media UE sau a țărilor occidentale –, putem contura profilul psihologic al unei națiuni.

Aceste atribute acoperă domeniul emoțional-subiectiv (inclusiv intensitatea emoțiilor), sfera cognitivă (memorie, raționament, creativitate, inteligență), comportamentul (abilități și deprinderi) și temperamentul. De asemenea, se studiază modul în care aceste elemente se combină pentru a forma personalitatea. Unele caracteristici sunt stabile, de tip trăsătură (inteligența, creativitatea), în timp ce altele fluctuează, fiind de tip stare (emoția pozitivă).

Slăbiciuni instituționale și analfabetism!

David subliniază că aceste trăsături nu sunt esențiale, ci statistice. Ele nu se transmit genetic și nu se aplică individual, ci funcționează ca generalizări probabilistice, cu o cauzalitate interactivă biopsihosocială.

Astfel, ele pot ghida politicile publice, dar nu trebuie folosite pentru a judeca o persoană anume.

Referitor la diferențele față de alte popoare, psihologul a notat că termenii „mentalitate” și „psihologie” se suprapun, deși „mentalitatea” pune accent pe componenta cognitiv-comportamentală, în timp ce „psihologia” este un concept mai larg. Studiul său din 2025, care a folosit ca reper spațiul occidental sau SUA, a identificat concluzii majore. Printre cele mai semnificative se numără nivelul scăzut al încrederii interpersonale. Acest deficit afectează capacitatea de cooperare, împiedicând crearea unor instituții moderne și eficiente care să permită exprimarea integrală a potențialului intelectual și creativ al românilor.

Slăbiciunile instituționale și analfabetismul funcțional rezultat din această lipsă de încredere creează un mediu propice proliferării conspiraționismului, completând tabloul complex al psihologiei românești.