Carmistin a devenit lider de piață în 20 de ani prin integrare de la fermă la furculiță

Câtă producție internă susține acum grupul?

Din punct de vedere al recunoașterii publice, brandul La Provincia a reușit să își construiască o notorietate semnificativă printre consumatori, depășind adesea vizibilitatea propriei companii-mamă, Carmistin. Această observație a fost subliniată de Bogdan Grama, manager senior pentru operațiuni și dezvoltare la Carmistin The Food Company, în cadrul conferinței Gândul „Made in Romania”.

Deși entitatea corporativă a construit un model industrial complex, numele comercial asociat cu produsele de pe raft a devenit fața publică principală a grupului.

Structura organizatorică a Carmistin este una vastă, cuprinzând aproximativ 50 de companii afiliate. Acestea funcționează într-un ecosistem unitar care acoperă integral lanțul valoric al industriei avicole.

Procesul începe la nivelul terenurilor agricole și al cultivării cerealelor, continuă cu producția de furaje, trece prin etapa de reproducție și creșterea în ferme, ajunge la abatoare și se finalizează cu procesarea finală a produselor.

Acest tip de integrare verticală este considerat un factor critic de competitivitate.

Bogdan Grama a detaliat evoluția remarcabilă a companiei, care a atins pragul de 5.000 de angajați. Volumul de producție anual a crescut până la 70 de milioane de păsări, iar rețeaua de distribuție s-a extins pe piețe din 40 de țări.

Din poziția sa de lider executiv, managerul identifică viitoarele direcții strategice în investiții continue, aprofundarea integrării lanțului de aprovizionare și consolidarea capacității de a rivaliza direct cu marile industrii europene, cu accent pe cele din Polonia, Germania și Franța.

El subliniază identitatea națională a echipei, declarând că sunt „5.000 de români” care generează energia necesară expansiunii internaționale.

În doar două decenii de la înființare, Carmistin a reușit să preia poziția de lider pe segmentul său de piață. Succesul este atribuit puterii unui lanț de producție complet integrat, care se întinde de la fermă până la furculiță.

Modelul adoptat nu se limitează la simpla transformare a cărnii, ci include și producția internă a ingredientelor de bază.

Grupul colcăie propria cereale necesare operațiunilor interne și produce în prezent aproximativ 750.000 de tone de furaje anual. Obiectivul stabilit este de a dubla această cifră, atingând un milion de tone.

De asemenea, compania gestionează producția de pui destinați fermelor proprii, operează infrastructura de creștere și abatorizare, deține unități de procesare avansate. Pentru Bogdan Grama, această sinergie este condiția sine qua non pentru ca un jucător român să poată sta la egalitate cu gigantii europeni. El argumentează că posesia exclusivă a fermelor sau a abatoarelor este insuficientă; este imperativ ca întregul lanț să fie controlat intern.

Motivația acestei abordări este dublă: este una economică, dar Ca dovadă a acestui angajament, Carmistin a construit deja două fabrici specializate în valorificarea deșeurilor rezultate din activitatea industrială. Prin acest mecanism, ceea ce era considerat anterior un cost operațional a fost transformat în materie primă pentru o nouă linie de business. Rezultatul a fost o reducere simultană a emisiilor de dioxid de carbon și o optimizare a structurii de costuri.

Infrastructura externă joacă un rol crucial în dezvoltarea industriei, un aspect des subevalat.

Creșterea unei companii industriale implică mult mai mult decât ridicarea clădirilor de producție. Bogdan Grama emphasize importanța infrastructurii din jurul investiției.

Ca exemplu concret, pentru o nouă fabrică destinată procesării cărnii de porc, echipa tehnică a trebuit să realizeze conexiunea la rețeaua electrică de la o distanță de 12 kilometri.

Traseul a necesitat traversarea unui baraj și a patru județe.

Drumurile de acces au fost reamenajate integral, gazul a fost adus pentru întreaga comunitate locală, iar soluția pentru apa potabilă a necesitat o căutare separată a sursei.

Ce lecții cheie oferă Polonia industriei alimentare?

Managerul descrie efortul logistic ca fiind extraordinar, menționând că drumurile au trebuit refăcute, gazul introdus pentru toată zona și apa identificată din surse noi. În loc ca investiția să fie finalizată în doi ani, procesul a durat patru ani, datorită în mare parte birocrației complexe din procesul de autorizare.

El oferă un exemplu ilustrativ: pentru simpla aducțiune a curentului electric au fost necesare 52 de avize distincte.

Din această experiență, Grama formulează o propunere pentru o comunicare mai eficientă între stat și mediul de afaceri: crearea de grupuri de lucru mixte, în care reprezentanții autorităților să se implice direct în rezolvarea blocajelor tehnice și administrative întâmpinate de companii în proiectele de investiții.

Automatizarea și digitalizarea au modificat peisajul industrial. Carmistin utilizează deja roboți și tehnologii de inteligență artificială în fabricile sale. Totuși, tehnologia nu compensează lipsa resursei umane specializate. Compania continuă să aibă nevoie de tranșatori, operatori de utilaje complexe, medici veterinari și alte profiluri profesionale pentru care România nu mai formează un număr suficient de absolvenți.

În consecință, Carmistin a demarat propriile programe de pregătire profesională. Pentru noile unități, au fost instruiți mii de oameni în diverse meserii. Grama vede un rol important pentru stat în dezvoltarea unor forme de educație dedicate specific industriei alimentare.

El propune ca statul să se implice în crearea de școli sau cursuri specializate, completând eforturile private.

Lecțiile din Polonia oferă un cadru de referință pentru industria alimentară românească. România deține un avantaj structural major în regiune: produce cantități mari de cereale și beneficiază de o bază agricolă robustă.

Provocarea constă în transformarea acestei materii prime în produse cu valoare adăugată și în construirea de companii capabile să concureze pe piețele externe. Bogdan Grama citează Polonia ca pe unul dintre pilonii industriei alimentare europene. În opinia sa, investițiile masive finanțate prin programe europene și viteza cu care fondurile au fost accesate au accelerat dezvoltarea sectorului.

Grama menționează că, în perioada în care a lucrat în Polonia, a observat aprobarea rapidă a proiectelor și realizarea investițiilor la scară largă. El afirmă că Polonia a depășit Franța în anumite categorii de producție și sugerează studiul modului în care acest lucru s-a întâmplat. În prima val de finanțare, fondurile au fost absorbite integral, până la ultimul cent. Agenții economici locali, fermierii sau investitorii depuneau dosiere simple la centre regionale, iar aprobarea se obținea în doar două săptămâni. Experiența personală din Polonia i-a demonstrat eficiența acestui mecanism de accelerare industrială.

Expansiunea pe piețele internaționale este un alt pilon al strategiei.

Carmistin exportă deja în 40 de țări, însă pentru etapa următoare este necesară deschiderea unor noi frontiere și o colaborare mai strânsă între companii și instituțiile statului.

Exemplele citate includ Vietnamul.

În loc ca fiecare producător să acționeze izolat, Grama consideră că ministerialele, autoritățile sanitare, departamentele economice și reprezentanțele diplomatice ar trebui să lucreze coordonat cu producătorii pentru a deschide piețe sustenabile.

El subliniază că este nevoie de un sprijin logistic și diplomatic din partea statului pentru a identifica piețe alternative viabile.

În cazul Chinei, se observă o creștere rapidă a producției locale de carne de porc, ceea ce impune identificarea de alternative.

Miza pentru România este ca exportul să nu fie doar o consecință a efortului individual al câtorva companii, ci să fie susținut sistemic prin facilitarea accesului la piețe.

Volumul actual de producție al Carmistin este de aproximativ 120.000 de tone anual, cu obiectivul de a atinge 150.000 de tone. Creșterea cantitativă este doar o componentă a strategiei globale. Pentru a rivaliza cu producătorii din Polonia, Germania și Franța, integrarea completă a lanțului de producție rămâne esențială. Modelul construit în ultimii 20 de ani indică o direcție de succes pentru industria alimentară românească: o conexiune strânsă între producția agricolă și zootehnie, procesarea avansată, generarea de energie, valorificarea resurselor secundare și exportul.

Povestea Carmistin este încă în desfășurare, grupul vizând nu doar creșterea volumului, ci și competiția directă cu producătorii europeni de top, pe propriul lor teren de joc.