Cine a permis breșa de securitate?

Incendiul care a mistuit recent platforma industrială Carfil din Brașov, situată chiar lângă o unitate a ROMARM, a provocat o reacție dură din partea Alianței pentru Unirea Românilor (AUR). Într-un comunicat oficial, formațiunea politică susține că incidentul nu este unul accidental, ci un act de sabotaj orchestrat de Moscova, invocând un raport al Serviciului Român de Informații care semnala acțiuni ostile coordonate din Federația Rusă.

Această luare de poziție vine pe fondul unor mesaje publice transmise anterior de președintele Nicușor Dan și premierul Luca Niculescu. AUR condamnă fără echivoc orice operațiune de acest tip, catalogând-o drept o amenințare directă la adresa siguranței naționale. „Este inacceptabil ca obiectivele strategice ale României să fie ținte ale unor operațiuni dirijate din exterior”, subliniază reprezentanții partidului în documentul citat.

Dincolo de condamnarea politică, liderii AUR au trecut la ofensivă, cerând explicații punctuale instituțiilor responsabile. Întrebările sunt directe: cum a fost posibil ca o breșă de securitate să treacă neobservată și cine poartă răspunderea pentru eșecul prevenirii acestui atac?

Partidul solicită transparență totală, refuzând orice tentativă a autorităților de a eluda subiectul sau de a ascunde eventualele deficiențe.

Unde sunt măsurile de protecție?

Solicitările au fost direcționate către CSAT și Palatul Victoria, AUR cerând rapoarte detaliate despre stadiul anchetei.

Mai mult, partidul cere șefului statului să clarifice dacă amenințările hibride au fost evaluate corect înainte de incendiu și ce măsuri de protecție au fost, de fapt, implementate.

Guvernul este somat să prezinte public concluziile verificărilor, în timp ce SRI, MApN și MAI trebuie să explice metodologia prin care evaluează riscurile. „Cerem o evaluare urgentă a securității obiectivelor strategice, verificarea riguroasă a accesului și un plan de prevenție cu termene și responsabilități clare”, insistă formațiunea.

În final, AUR subliniază că protejarea industriei naționale de apărare nu se face prin declarații, ci prin măsuri concrete, cerând statului să demonstreze că poate asigura siguranța infrastructurii critice a țării.