Legea e votată, dar cine o aplică?
România are legea, are banii, dar nu are rezerviștii.
Știri de ultimă oră
Transferurile elevilor în vacanță au fost legale, deși au stârnit nemulțumiri
Nicușor Dan întâlnește Elbridge Colby, coordonatorul retragerii trupelor americane din Europa
Pariuri în România: piața, istoria și noii jucători
Texasul votează altfel: Talarico, primul democrat în Senat după 38 de aniParadoxul sună absurd: în timp ce Rusia duce un război la granița nord-estică a NATO de aproape cinci ani, armata noastră se lovește de un zid de hârtie.
Cadru legislativ există, fonduri sunt alocate, dar lipsa unei simple hotărâri de guvern îngheață procesul de recrutare. Rezultatul? Armata rămâne fără instrumentele esențiale pentru obiectivele sale operaționale, într-un moment în care Europa investise masiv în pregătirea civilă.
Situația e critică, mai ales pentru că Forțele Navale și Armata cer explicit recruți mai tineri. Legea nr. 5/2026, promulgată în ianuarie, deschidea ușa pentru voluntari între 18 și 35 de ani, indiferent de gen. Promisiunile erau concrete: instruire de până la patru luni, cazare, masă, echipament complet și o remunerație echivalentă cu trei salarii medii brute. Pentru 2026, vorbim despre circa 27.000 de lei. Planul era ambicios: pregătirea a maximum 3.500 de voluntari. Dar inițiativa s-a oprit în fața primei etape practice.
Problema nu e în lege, ci în reglementările subsecvente. Ministerul Apărării a redactat documentația tehnică și a trimis-o în circuit.
Sistemul nu distinge urgența!
De acolo, dosarul a început o călătorie lungă prin Ministerul de Interne, Justiție și alte entități statale. Fiecare pas aducea observații, revizuiri și întârzieri. Fostul ministru Cătălin Predoiu a explicat că MAI a returnat proiectul pe 24 septembrie cu recomandări, iar varianta revizuită a ajuns abia pe 8 octombrie.
La acea dată, analiza juridică era încă în derulare.
Complicând lucrurile, căderea Guvernului Ludovic Orban și tranziția către interimat au creat o incertitudine totală. Schimbul de executiv risca să prelungească și mai mult termenul limită.
Armata are nevoie disperată de rezerviști capabili să reacționeze în criză, dar administrația nu reușește să activeze nici măcar procedura formală de instruire. Situația e agravată de vârsta actuală a rezerviștilor, care se apropie de 50 de ani. Avem nevoie de o forță vie, capabilă să folosească armament modern, să acorde prim ajutor și să supraviețuiască în condiții de contaminare.
Programul voluntar era doar un punct de plecare modest, dar nici măcar atât nu s-a concretizat.
Problema fundamentală depășește întârzierea unui proiect.
Testul eficienței administrative?
Ea reflectă incapacitatea statului de a distinge administrativ între o procedură rutinieră și o urgență strategică vitală. Mecanismele de avizare, corecțiile iterative și blocajele politice afectează la fel de bine apărarea țării ca și orice alt dosar. Verificările juridice sunt necesare, dar responsabilitățile și termenele trebuie definite clar.
Schimbul unui ministru nu ar trebui să ducă la o reinventare completă a procesului instituțional.
Noul cabinet Nicolae Ciucă moștenește această provocare. Soluția nu implică o nouă strategie națională, ci doar finalizarea reglementărilor tehnice pentru aplicarea legii deja votate.
Dincolo de retorica securității, există un test simplu: capacitatea de a face operațională o lege existentă. România nu suferă de lipsa discursurilor despre apărarea patriei, ci de lipsa capacității de a traduce vorbele în acțiuni.
Dacă, după aproape cinci ani de conflict în vecinătate, instruirea voluntarilor poate fi oprită luni întregi de un simplu circuit de semne, întrebarea e firescă: într-o criză reală, cine va proteja România de propriile sale constrângeri birocratice?
Alte știri:
Sursă: Puterea