Birocrația din România blochează studenții din Moldova în procesul de obținere a permisului de ședere

Cum a ilustrat incidentul din 2023 gravitatea situației din Timișoara?

Sistemul administrativ din România se transformă adesea într-o barieră insurmontabilă pentru tinerii din Republica Moldova care își doresc să-și continue educația academică pe teritoriul vecinului sudic. Procesul de obținere sau prelungire a dreptului de reședință nu este unul liniar, ci depinde de o succesiune rigidă de condiții birocratice, în care orice întârziere sau defecțiune tehnică la un anumit nivel poate bloca întregul lanț operațional.

Rezultatul este că mulți studenți rămân într-o zonă de incertitudine juridică, fiind forțați să se conformeze unor termene stricte care, în practică, devin greu de respectat din cauza ritmului lent al instituțiilor statuale.

Datele oficiale relevă amploarea acestei provocări. Conform informațiilor furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), la data de 30 septembrie 2026, numărul cetățenilor moldoveni care dețineau un permis de ședere temporară cu scopul de a urma studii în România se ridica la 5.536 de persoane.

Distribuția geografică a acestor indivizi este concentrată preponderent în cele două marime centre academice ale țării: peste 1.600 dintre ei erau înregistrați în zona Iași, iar aproximativ 800 se aflau în București.

Aceste cifre subliniază volumul mare de dosare care trebuie procesate, punând o presiune considerabilă asupra angajaților care gestionează cererile și eliberează documentele, generând astfel conflictele repetate anual cu comunitatea de studenți străini.

Un aspect critic al problemei îl constituie dependența permisului de ședere față de scrisoarea de acceptare emise de Ministerul Educației și Cercetării. Fără acest document, nici obținerea, nici prelungirea dreptului de rezidență nu pot avansa. Din păcate, experiența anterioară a arătat că acest act oficial ajunge la studenți abia spre finalul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie. Pentru cei care își doresc prelungirea statutului, acest calendar este adesea prea târziu, determinând depășirea termenului legal stabilit pentru depunerea cererii. Consecința directă este imposibilitatea de a părăsi legal România pentru a se întoarce acasă în Moldova până la soluționarea dosarului.

Unii aleg să rămână, alții riscă o amendă cu valoare cuprinsă între 400 și 800 de lei sau, într-un caz mai sever, interdicția de a mai intra pe teritoriul românesc pentru o perioadă variind între șase și 12 luni.

Pentru a ilustra gravitatea situației, amintim incidentul din toamna anului 2023, când Timișoara, aflată în plină campanie de promovare ca Capitală Europeană a Culturii a Culturii, a demonstrat un contrast puternic între imaginea de brand european și realitatea administrativă locală. Două studente în primul an, una din Moldova și o prietenă, s-au prezentat la IGI Timișoara pentru a-și depune dosarul de primă obținere a permisului.

În sala de așteptare se aflau peste 150 de persoane, reprezentând o diversitate etnică remarcabilă: moldoveni, ucraineni, indieni, marocani, tunisieni și alți cetățeni din state non-UE.

Toți împărtășeau același destin: necesitatea de a obține un document care să certifice dreptul de ședere temporară pe durata cursurilor.

Acest permis nu doar că legalizează prezența, ci permite și angajarea fără aviz suplimentar de la imigrări, precum și deplasarea în alte state membre ale UE în cadrul programelor de mobilitate academică, limitat de regulă la 360 de zile.

Deși atmosfera dintre colegii de naționalitate moldovenească și angajații instituției părea cordială, în special în pauzele de fumat, tensiunea creștea odată cu birocrația. Platforma digitală de programări era nefuncțională. Studentele rețineau o rezervare făcută în octombrie 2023, dar data efectivă de prezentare fusese mutată în februarie, ceea ce însemna expirarea vizei de studiu, care acoperă o perioadă de 90 de zile, înainte de a primi Soluția oferită de IGI a fost lista de așteptare („rând viu”), mecanism prin care solicitanții trebuiau să se prezinte zilnic pentru a verifica dacă les-a venit rândul.

De ce procesul tehnic de obținere a actelor pare simplu?

Prima zi a implicat înregistrarea pe listă la ora 12:30, cu aproximativ 80 de persoane în fața lor. Regula impuneau prezența la strigarea numelui; absența însemna pierderea rândului. Peste o perioadă de cinci zile, numărul de așteptare a scăzut treptat de la 91 la 72, apoi 54, 27, până la finalizarea depunerii dosarului.

Această cursă contra-timp a consumat ore întregi ale studentelor, care au trebuit să navigheze între programul de la facultate, cazare și birourile de imigrări.

În 2023, la nivelul județului Timiș, 119 tineri moldoveni înscriși la licență au reușit să obțină permisul de ședere temporară, în timp ce 186 de colegi de-ai lor au depus cereri pentru prelungirea acestui document.

Procesul tehnic de obținere a actelor necesare este, în sine, relativ simplu, dar complexitatea crește exponențial odată cu interacțiunea cu IGI. Hierarhia documentelor este strictă: pașaportul moldovenesc permite circulația în străinătate pentru 90 de zile; viza de studiu, emisă de consulatul român din Republica Moldova, extinde această perioadă cu încă 90 de zile; iar permisul de ședere, valabil pentru 3-4 ani în funcție de durata programului academic, asigură libera mișcare pe termen lung între cele două state.

Viza se lipește în pașaportul valid, iar dosarul pentru permis trebuie depus cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere bazat pe viză.

Lista de acte necesare include pașaportul, cererea standardizată, copia vizei, scrisoarea de admitere, adeverința de la facultate, dovada locuirii și un certificat medical cu valabilitate maximă de 14 zile, care atestă că solicitantul nu prezintă un risc pentru sănătatea publică.

Inspectoratul General pentru Imigrări a declarat într-un Instituția a precizat că nu gestiona o statistică structurată pe acest criteriu, deși presiunea asupra personalului care procesează dosarele este constantă.

Anatolie Coșciug, director al Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, contextualizează aceste probleme într-un cadru mai larg al sistemului de migrație românesc. El susține că dificultățile întâlnite de studenții moldoveni sunt simptome ale unei supraîncărcări generale, cauzate de fluxurile masive de muncitori din Asia de Sud-Est. Numărul mare de cereri de intrare depășește capacitatea de absorbție a mecanismelor administrative pregătite să le proceseze. Această tensiune afectează nu doar studenții din Moldova, ci și alți grupuri vulnerabile, precum refugiații din Ucraina sau specialiștii asiatici.

În cadrul programelor de masterat pe care le conduce, Coșciug observă că problemele sunt transversale, apărând indiferent de originea studenților.

Ca soluție, expertul propune implementarea unor proceduri diferențiate, cu accent pe simplificarea traseului pentru cetățenii etnici români din Republica Moldova.

Având în vedere existența unor acorduri de colaborare instituțională și a unei înțelegeri culturale solide, ar fi logic ca moldovenii să beneficieze de un canal dedicat.

Mecanismele existente pentru recunoașterea diplomelor și verificarea statutului ar putea fi integrate mai eficient.

Coșciug menționează că există precedente europene în care statele au conceput traseuri automate și simplificate pentru studenții non-UE, facilitând integrarea și obținerea documentelor prin înregistrări automate, reducând astfel frecvența vizitelor fizice la birourile de imigrări.