Antartica a acumulat cantități record de gheață în doi ani

De ce a crescut gheața din Antarctica cu 695 de miliarde de tone?

Polul Sud a înregistrat un salt remarcabil al rezervelor de gheață într-un interval de doar două ani

Contrar așteptărilor generate de discursul dominant privind încălzirea globală, Antarctica a experimentat o creștere spectaculoasă a masele sale glaciare, acumulând 695 de miliarde de tone de gheață între anii 2021 și 2023. Această evoluție, care pare paradoxală la prima vedere, a fost analizată în detaliu printr-o cercetare publicată recent în revista Nature. Cercetătorii clarifică faptul că acest fenomen nu constituie o anomalie climatică inexplicabilă, ci rezultă dintr-un mecanism fizic coerent și previzibil, explicat ulterior de sursa SciTechDaily.

Mecanismul stă la baza acestei inversări temporare a tendințelor de topire nu se datorează unei răciri globale a planetei, ci unei reacții în lanț inițiate de temperaturile ridicate ale oceanelor. Datele meteorologice indică faptul că apele din zona de vest a Oceanului Pacific și din sectorul estic al Oceanului Indian au menținut o temperatură superioară mediei obişnuite.

Această încălzire a apei a permis atmosferei să rețină volume semnificative mai mari de umiditate, generând astfel o cantitate considerabilă de vapori de apă.

Mișcarea acestei mase de aer încărcat cu umiditate a suferat o deviație majoră, fiind transportată pe distanțe de mii de kilometri direct deasupra regiunii Antarctica de Est. Procesul a fost facilitat de modificările curenților atmosferici induse de această acumulare de vapori. La întâlnirea cu masa de aer polar, extrem de rece, umiditatea a fost condensată rapid, transformându-se în ninsori intense și persistente. Acest strat consistent de zăpadă proaspătă a depus o greutate suplimentară peste gheața deja existentă, contribuind decisiv la bilanțul pozitiv al masei totale.

De ce Antarctica a câștigat 695 de miliarde de tone de gheață?

Analizele statistice efectuate de specialiști au evidențiat o corelație puternică între acest episod de precipitații și dinamica naturală a oceanelor tropicale. Mai mult de 90% din volumul zăpezii căzute în perioada respectivă poate fi atribuit unei fluctuații ciclice a acestor mase oceanice, un tip de fenomen care se manifestă, în mod obișnuit, la intervale de aproximativ zece ani.

Cu toate acestea, experții în glaciologie subliniază cu prudență că acest episod de ninsori abundente reprezintă o pauză de scurtă durată în cadrul procesului general de degradare a calotei glaciare, fără a opri declinul pe termen lung. Pentru a pune în perspectivă această creștere recentă, este necesară luarea în considerare a tendinței istorice: în deceniile din urmă, Antarctica a pierdut, în medie, 140,5 miliarde de tone de gheață anual, o rată care reflectă presiunea constantă a schimbărilor climatice asupra polului sudic.

Situația prezintă o complexitate regională distinctă. În timp ce în partea estică a continentului s-a înregistrat o acumulare netă de zăpadă, în Antarctica de Vest, procesele de eroziune submarină continuă să-și exercite efectul distructiv.

Apele calde ale oceanului antactic roade activ baza ghețarilor, accelerând prăbușirea acestora în mare.

Astfel, imaginea generală rămâne una a unui echilibru fragil, unde câștigurile locale de masă glaciară sunt contrabalansate de pierderile structurale din zonele vulnerabile ale continentului, confirmând ideea că recuperarea recentă nu anulează impactul cumulativ al încălzirii globale asupra ecosistemelor polare.