Marie Šabacká, o ecologistă cehă expertă în studiul ghețarilor

În inima Indoneziei, pe insula Papua, lanțul muntos Sudirman a purtat timp de secole o manta albă, deși se află relativ aproape de linia ecuatorului. Acum, această „zăpadă veșnică” pare destinată să se topească complet într-un interval de doar un an sau doi.

BBC raportează că, acum o sută de ani, o întindere de 300 de kilometri din acest lanț muntos era acoperită permanent de gheață și zăpadă pe toate cele patru vârfuri majore. Astăzi, rămân doar pete mici de zăpadă în jurul Puncak Jaya, un vârf cunoscut și sub denumirea de Piramida Carstensz.

Marie Šabacká, o ecologistă cehă expertă în studiul ghețarilor, a vizitat recent această zonă în luna martie a anului trecut, dorind să facă parte din grupul restrâns de cercetători care mai analizează aceste formațiuni glaciare unice. Ea subliniază o adâncă nedreptate legată de dispariția lor, remarcând faptul că ghețarii tropicali din Papua sunt izolați de alte sisteme glaciare prin mii de kilometri. Această regiune găzduiește ultima gheață tropicală rămasă între Anzi și Himalaya.

Dispariția gheții nu afectează doar aspectul fizic al locului

Retragerea accelerată a acestor ghețari este atribuită aceluiași set de forțe care afectează masa glaciară globală. Principala cauză este încălzirea atmosferei provocată de activitățile umane, în special prin arderea combustibililor fosili, cum ar fi cărbunele, petrolul și gazele. Deși fenomenele meteorologice precum El Niño pot accelera procesul de topire, iar factori locali, inclusiv acoperirea cu nori, intensitatea ninsorii și topografia specifică, influențează ritmul, tendința generală este clară: Pământul s-a încălzit constant pe termen lung.

Dispariția gheții nu afectează doar aspectul fizic al locului; ea elimină un habitat biologic esențial și o componentă importantă a peisajului, care are o semnificație culturală profundă pentru comunitățile locale. Datele furnizate de cercetătorul danez Klaus Thymann sunt alarmante: între începutul anilor 2000 și anul 2025, suprafața acoperită de ghețari s-a redus cu 95%. Pentru a pune în perspectivă această scădere, acoperirea glaciară din jurul vârfului a diminuat de la aproape 1.900 de hectare în secolul al XIX-lea la doar aproximativ 16 hectare în prezent.

Thymann descrie ghețarii ca fiind indicatori extrem de puternici ai schimbărilor climatice. El explică că, când publicul aude că un element descris ca fiind „etern” dispare, se declanșează o reacție emoțională puternică. Această realitate subliniază urgența situației: dacă într-o sută de ani am avut un lanț muntos integral acoperit, iar acum ne apropiem de pierderea totală a zăpezii permanente în cel mult doi ani, impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor tropicale este mai acut decât ne-am imaginat vreodată.