Gheața arctică, salvată cu o pompă și multă ingeniozitate: Test reușit, dar cu rezerve

Poate o soluție simplă salva viitorul Arcticii?

O metodă ingenioasă de a „îngheța” viitorul Arcticii a trecut cu brio primul test pe teren.

Deși rezultatele sunt încurajatoare, oamenii de știință rămân rezervați când vine vorba de aplicarea acestei tehnici la scară globală.

Secretul din spatele acestui experiment inedit, desfășurat în Cambridge Bay, Canada, este surprinzător de banal: îngroșarea gheții marine prin pomparea apei de mare la suprafață pe timpul iernii. Odată expusă la gerul arctic, apa îngheață rapid, formând un strat protector suplimentar.

Alternativa blândă la geoingineria radicală

Ideea nu este nouă pentru localnicii din nord, care folosesc tehnici similare de generații, fiind, în esență, același principiu aplicat pentru a menține gheața solidă pe patinoarele de hochei, după cum au explicat autorii studiului pentru Live Science.

În timp ce lumea dezbate soluții controversate, precum injectarea de aerosoli în stratosferă pentru a reflecta razele solare, cercetătorii caută alternative mai puțin riscante. Îngroșarea gheții marine se conturează ca un instrument de adaptare locală extrem de util.

Dincolo de protecția mediului, metoda ar putea reduce eroziunea costieră, ar facilita transportul în zonele izolate și ar oferi un sprijin vital pentru migrația animalelor și activitățile tradiționale de vânătoare.

Succesul primului experiment în condiții reale

Eficiența metodei a fost confirmată recent, pe 22 mai, într-un raport publicat în revista Earth's Future.

În iarna 2024-2025, echipa de cercetare a amenajat opt zone de testare în Cambridge Bay, folosind pompe submersibile cu un consum energetic infim – mai mic decât cel al unui prăjitor de pâine.

Acestea au inundat suprafața gheții cu un strat de până la 20 de centimetri de apă de mare. Rezultatul? Până la finalul iernii, gheața din zonele tratate a fost cu 32 de centimetri mai groasă decât cea din zonele de control.

În plus, gheața astfel formată este mai strălucitoare, reflectând mai eficient radiațiile solare și devenind mult mai rezistentă la topire.

Marea provocare: extinderea la scară largă

Deși cifrele sunt promițătoare, prudența cercetătorilor este justificată.

Întrebarea care rămâne pe buzele tuturor este dacă această tehnică poate fi replicată la o scară suficient de mare pentru a schimba soarta întregii regiuni arctice.

Următoarea etapă a cercetării va fi, așadar, un test de scalabilitate: poate o soluție locală să devină un scut eficient împotriva schimbărilor climatice la nivel global?