Se rupe tandemul european?

Procesul de integrare europeană al Ucrainei și Republicii Moldova riscă să se scindeze.

Deși până acum am fost obișnuiți să vedem cele două state mergând „la pachet” spre Bruxelles, raportul anual privind extinderea, prezentat pe 4 noiembrie, arată o realitate diferită.

De ce ritmul reformelor s-a desincronizat?

Chișinăul și Kievul se află pe traiectorii tot mai divergente, iar decalajul dintre ele devine, de la o zi la alta, tot mai vizibil.

Totul a început în februarie 2022, când ambele țări au depus cererile de aderare sub presiunea invaziei ruse.

Au obținut statutul de candidat în iunie 2022 și au deschis negocierile oficiale în iunie 2024, simultan. Însă, de atunci, viteza de lucru s-a schimbat radical.

Ucraina și Moldova: de ce se desincronizează ritmul reformelor?

În timp ce Bruxellesul a trasat Ucrainei șapte domenii prioritare de reformă până în 2027, Republica Moldova pare capabilă să finalizeze discuțiile pe mai bine de 20 de capitole.

Această diferență nu este doar statistică; ea reflectă faptul că, în timp ce Republica Moldova accelerează, Ucraina este nevoită să gestioneze povara unui război pe două fronturi.

Ce presupune, de fapt, drumul spre UE?

Pentru Kiev, fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire, ceea ce pune o presiune imensă pe instituțiile statului. Bruxellesul a înțeles situația și a creat un grup de lucru specializat pentru a susține autoritățile ucrainene.

Chiar dacă, în octombrie, ambele țări au început negocierile pe teme esențiale precum piața internă și competitivitatea, acest pas comun nu poate masca diferențele de ritm în implementarea reformelor.

Aderarea nu este doar o declarație politică, ci un maraton birocratic. Țările candidate trebuie să alinieze legislația națională la standardele europene în 35 de capitole, grupate în șase „clustere”.

Orizontul anului 2030 rămâne realizabil?

De la agricultură și siguranță alimentară până la independența justiției, procesul este extrem de complex și consumator de resurse. Comisia Europeană recunoaște că acest efort necesită timp și o voință politică de fier.

În raportul său, Comisia a evitat să fixeze un termen limită pentru Ucraina, preferând o abordare prudentă, similară cu cea pentru Albania. Muntenegru rămâne singura excepție, cu un tratat de aderare vizat pentru iunie 2027. Pentru Ucraina, documentul de parcurs este unul „viu”, adaptabil la realitățile dure ale conflictului. Deși ambele țări țintesc finalizarea negocierilor în 2028 pentru o aderare în 2030, realitatea din teren arată că acest obiectiv este mult mai aproape de posibilitățile Chișinăului decât de cele ale Kievului.