Ce facem cu muntele de electronice uitate prin sertare?
În 2024, în statele Uniunii Europene s-au adunat, în medie, 12,3 kilograme de deșeuri electrice și electronice de la fiecare locuitor. Doar că, în același timp, pe piață au intrat echipamente noi însumând 32,4 kilograme pe persoană.
Știri de ultimă oră
Transferurile elevilor în vacanță au fost legale, deși au stârnit nemulțumiri
Nicușor Dan întâlnește Elbridge Colby, coordonatorul retragerii trupelor americane din Europa
Pariuri în România: piața, istoria și noii jucători
Texasul votează altfel: Talarico, primul democrat în Senat după 38 de aniVorbim despre o diferență de 20,1 kilograme pentru fiecare cetățean, arată datele publicate miercuri, 14 octombrie, de Eurostat.
Unde ajung, însă, telefoanele, calculatoarele și electrocasnicele vechi?
O parte dintre ele încă sunt folosite, altele adună praf prin case, așteptând să fie aruncate, în timp ce multe se scurg spre circuite informale de colectare, complet afara radarului oficial.
Statisticile pun la un loc o gamă uriașă de produse: de la telefoane mobile, laptopuri și televizoare, până la frigidere, mașini de spălat și panouri fotovoltaice.
Această prăpastie uriașă pune o presiune uriașă pe sistemele de salubritate și reciclare, care aleargă mereu în urma ritmului amețitor cu care tehnologia se schimbă și se vinde. Chiar dacă ratele de reciclare au crescut în ultimul deceniu, ele pur și simplu nu pot ține pasul cu avalanșa de dispozitive noi. În fața acestei crize, producătorii sunt acum sosiți de regulile europene să gândească aparate care pot fi reparate și demontate mult mai ușor. Este așa-numitul „design circular”, menit să scoată metalele rare și piesele valoroase din telefoane și electrocasnice înainte ca ele să devină gunoi.
Ne costă scump risipa de tehnologie?
Piața la negru sau gri a deșeurilor rămâne o gaură neagră periculoase. Echipamentele uitate prin garaje sau debarale nu ajută cu nimic economia circulară până când nu intră pe un flux oficial. Avertismentul experților de mediu este clar: fiecare kilogram de deșeu electronic lăsat de izbeliște înseamnă resurse finite pierdute – cum ar fi cuprul, aurul sau litiul.
În plus, vorbim și despre riscuri majore de poluare pentru sol și apele subterane, din cauza unor substanțe toxice precum mercurul și plumbul.
Soluția vehiculată de autorități este responsabilitatea extinsă a producătorilor (EPR).
Aceasta înseamnă că marile companii sunt forțate să bage mâna în buzunar și să finanțeze colectarea și reciclarea produselor pe care le scot pe piață, atunci când acestea își trăiesc ultimul ceas.
Doar așa deșeurile electronice pot trece de la statutul de problemă logistică la cel de resursă strategică, un pilon de bază pentru politica verde și industrială a Uniunii Europene.
Alte știri:
Sursă: Mediafax