România vizează aderarea la OCDE pentru a sprijini companiile și a câștiga contracte internaționale

Cum ajută integrarea în OCDE companiile românești?

România își propune integrarea în OCDE pentru a deschide piețe globale și a susține companiile naționale

Programul de guvernare prezentat de candidatul la funcția de prim-ministru, Luca Niculescu, pune accentul pe finalizarea procesului de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Obiectivul central este crearea unei infrastructuri de sprijin care să permită cel puțin două sute de firme din țară să acceseze anual proiecte internaționale finanțate de Uniunea Europeană.

Deși axa diplomatică continuă linia trasă de administrațiile anterioare — colaborare strânsă cu UE și NATO, parteneriat cu SUA — noul plan adaugă o dimensiune de extindere a legăturilor economice cu regiunile din Africa, Asia și America Latină.

Totuși, un fost diplomat și expert în politică externă ridică semne de întrebare privind viitorul acestei inițiative, susținând că deficiențele structurale ale economiei românești ar putea pune în pericol capacitatea țării de a fi competitivă într-un mediu format exclusiv din economii stabile și prospere.

Integrarea în această organizație, care adună 38 de state cu economii de piață mature și democrații consolidate, este văzută ca un obiectiv strategic de prim ordin, la fel de important ca intrarea în NATO și UE. Rolul OCDE constă în colectarea datelor, analiza politicilor publice și stabilirea standardelor internaționale în domeniile economiei, fiscalității, mediului, educației și luptei împotriva corupției. Procesul a început oficial în aprilie 2004, când România a depus cererea de aderare, iar în ianuarie 2022 Consiliul OCDE a aprobat începutul discuțiilor tehnice. Documentul de guvernare subliniază că țara a parcurgut deja aproape toate etapele necesare, iar prioritatea imediată este încheierea rapidă a celor rămase.

Conform textului programului, România a implementat peste o sută de recomandări prioritare și a obținut 24 din cele 25 de avize formale necesare. Ministerul Afacerilor Externe (MAE) coordonează ultimele etape, inclusiv deschiderea Delegației Permanente la OCDE și promovarea Acordului privind privilegiile și imunitățile, semnat la 16 martie 2026. Autoritățile naționale sunt chemate să alinieze legislația la standardele organizației, valorificând recomandările de termen mediu și lung.

Analiza critică a fost formulată de Cătălin Buciumeanu, un fost diplomat cu experiență în administrația publică și inovare.

Deși consideră necesară prezența României în acest club de țări dezvoltate, el pune în discuție capacitatea reală a economiei românești de a face față cerințelor OCDE.

Cetățenii onști ar trebui să fie acolo, dar politicienii creează obstacole cu reforme insuficiente și politici proaste.

O economie pe pragul colapsului, cu mii de insolvențe și falimente, cum ar putea fi competitivă într-o organizație de țări bogate? Nu avem niciun patent competitiv la nivel global și nu investim suficient în cercetare. Cum ne lăudăm cu o mie de companii de stat la limita falimentului?, se întreabă expertul.

Ce adaugă noul plan la axa diplomatică existentă!

În opinia sa, șansa României de a fi acceptată ține mai mult de nevoia Europei de a menține țara pe o direcție pro-occidentală decât de meritele economice. Europa are nevoie ca România să nu se îndepărteze spre Est, așa că închide ochii la deficiențele noastre.

Ne primesc din milă și pomană, concluzionează el.

Pe lângă dimensiunea diplomatică, programul propune o strategie de sprijin economic prin inițiativa europeană „Global Gateway”. Lansată pentru perioada 2021–2027, această strategie mobilizează până la 300–400 de miliarde de euro pentru proiecte de infrastructură sustenabilă, curată și sigură pe scară globală.

Prin acest mecanism, firmele europene pot beneficia de fonduri și garanții financiare pentru a pătrunde pe piețe din afara UE, unde domină adesea companii asiatice și americane.

Luca Niculescu propune un mecanism național prin care cel puțin 200 de companii românești ar fi pregătite anual pentru a participa la proiectele Global Gateway și la consorții europene. Deși multe firme din România sunt prea mici pentru a câștiga singure licitații de mare anvergură în infrastructură sau energie în Africa sau America Latină, acest mecanism le-ar permite să se asocieze cu mari companii europene ca subcontractori sau parteneri.

Ambasadele românești ar funcționa ca agenți comerciali, facilitând accesul la proiecte de infrastructură, energie, digitalizare, sănătate și educație în Africa, Asia, America Latină, Orientul Mijlociu, Balcani, Caucaz și Asia Centrală.

În plus, planul include dinamizarea parteneriatelor strategice cu țările europene și extinderea prezenței diplomatice în Africa, America Latină și Extremul Orient. Strategia propusă este descrisă ca pragmatică și orientată spre rezultate: se actualizează Strategia pentru Africa, se relansează consultările politice pentru un forum economic România–America Latină și se consolidează legăturile cu Japonia, Coreea de Sud și India, cu accent pe tehnologie.

România vizează și participarea activă în reconstrucția post-conflict din Orientul Mijlociu și Africa.

În sfârșit, programul subliniază implicarea României în inițiative precum „Scutul European pentru Democrație” și „Centrul European pentru Reziliență Democratică”, menite să contracara interferențele străine în procesele electorale și acțiunile hibride, cu respectarea libertății de exprimare.