România în fruntea UE la numărul parlamentarilor radicali: care partide intră în indexul populismului autoritar

SOS România condus de Diana Șoșoacă!

Indicele Populismului Autoritar 2025: România printre liderii europeni ai reprezentării parlamentare radicale

Un nou raport publicat recent de Institutul European pentru Studii Economice, în colaborare cu think tank-ul suedez Timbro, pune în lumină o tendință îngrijorătoare din politica europeană: creșterea semnificativă a influenței partidelor populiste, autoritare și extremiste. Ediția în limba română a acestui studiu, cunoscut sub numele de „Indexul Populismului Autoritar 2026”, relevă date alarmante privind structura votului în Uniunea Europeană.

Conform analizei, aproape un treime dintre cetățenii europeni care exercită dreptul de vot aleg acum formațiuni politice care se încadrează în categoria „contestatoare”, un termen folosit pentru a desemna partidele populiste sau extremiste, indiferent dacă provin de pe flancul stâng sau cel drept al spectrului politic.

România se clasează printre principalele state afectate de această evoluție. După scrutinurile parlamentare din 2024, țara noastră a urcat pe poziția a treia într-un clasament care cuprinde 31 de țări analizate. Această poziție reflectă faptul că peste 50% din voturile exprimate de cetățenii români au fost direcționate către formațiuni considerate radicale sau contestatoare. Studiul identifică patru partide care îndeplinesc criteriile de includere în această categorie: Partidul Social Democrat (PSD), Alianța Unității Românilor (AUR), Salvează Oamenii Șoșoacă (SOS) și Partidul Oamenilor Tineri (POT).

Definiția aplicată este strictă: o formațiune este inclusă în index dacă a obținut minimum 1% din totalul voturilor la nivel național într-un scrutin parlamentar și prezintă trăsături populiste sau autoritare.

Analiza detaliată a fiecărei formațiuni oferă o imagine complexă a profilului ideologic al acestora. PSD, descriere ca principalul actor de stânga din arena politică actuală și succesor direct al Frontului Salvării Naționale, este caracterizat printr-o combinație specifică: o orientare economică de stânga, o poziționare social-conservatoare și o afilieri la socialiștii europeni.

Deși menține o atitudine proeuropeană, nivelul de autoritarism asociat partidului este evaluat la o cotă medie. AUR, în schimb, prezintă un profil diferit, fiind membru al grupului conservatorilor europeni și având o relație pozitivă cu NATO. Totuși, partidul manifestă un euroscepticism moderat și un risc ridicat de alunecare spre autoritarism, având o direcție economică centristă.

SOS România, condus de Diana Șoșoacă, se distinge prin radicalitatea poziției sale europene și o orientare externă clar prorusă, adesea asociată cu revendicări teritoriale specifice. În fine, POT este descris ca o formațiune cu un profil de conservatorism creștin, susținătoare a mecanismelor pieței libere și puternic ancorată în ideologia suveranistă, deși menține o atitudine favorabilă alianței cu NATO.

Impactul structural al AUR asupra dinamicii politice interne a fost subliniat special în document. Apariția acestei formațiuni în 2019 a marcat un punct de cotitură. Spre deosebire de multe alte partide de dreaptă radicală din Europa, AUR a reușit să mențină suportul pentru prezența în NATO și pentru creșterea bugetului de apărare, în timp ce critica intens aprofundarea integrării europene.

Anul electoral 2024 și alegerile repetate din 2025 au adus în prim-plan figuri naționaliste și o contestare frecventă a validității rezultatelor votului.

O consecință majoră a acestei dinamici a fost observată în 2026, când o cooperare tactică neașteptată dintre PSD și AUR a condus la prăbușirea unui guvern minoritar cu orientare proeuropeană.

Istoria politică a României, conform autorilor studiului, dezvăluie o prezență constantă a extremismului încă de la începutul regimului postcomunist.

Partidele naționaliste și suveraniste nu sunt o noutate, ci au rădăcini adânci în anii 1990 și 2000, perioadă marcată de activitatea PUNR și PRM, conduse de figuri precum Vadim Tudor și Gheorghe Funar.

Cercetătorii susțin că semnele populismului și ale autoritarismului s-au manifestat și în timpul mandatelor PSD, iar din 2020 încoace, scena a fost dominată de AUR, SOS și POT.

Mișcările anti-sistem, precum PP-DD, au avut succes electorale doar pe termen scurt, conform observațiilor din index.

Christian Năsulea, profesor universitar de economie și director executiv al Institutului European pentru Studii Economice, a comentat public rezultatele studiului.

Tendințe similare la nivel continental?

El a exprimat surprinderea sa la vederea unei analize externe care confirmă percepția internă asupra volatilității sistemului de partide din România, unul dintre cele mai instabile din Europa Centrală și de Est.

Năsulea a recunoscut că istoria politică de la Revoluție încoace este corect reflectată de descrierile din raport, evidențiind o problemă structurală legată de comportamentul electoratului și de tranzițiile istorice.

El consideră că România trăiește un nou episod dintr-un ciclu vechi, unde abordările extremiste persistă fără o rezolvare fundamentală.

La nivel continental, tendințele sunt similare.

Datele istorice indică faptul că, de la primele alegeri postbelice până la sfârșitul anilor 1990, ponderea voturilor acordate partidelor contestatoare a rămas stabilă, în jur de 10%, cu un vârf temporar de 14% în anii 1970.

Pe parcursul a jumătate de secol, partidele mainstream – social-democrate, liberale, creștin-democrate, conservatoare și ulterior ecologiste – au reușit să mobilizeze constant circa 90% din electorat.

Schimbarea paradigmă s-a produs în jurul anului 2000, iar după criza financiară globală, suportul pentru formațiunile contestatoare s-a dublat brusc.

În clasamentul european, Bulgaria, Cehia, Italia și Slovacia se alătură României ca țări cu un număr ridicat de partide contestatoare.

Terminologia folosită în edițiile anterioare, care definea aceste partide exclusiv ca „anti-sistem”, a fost revizuită, deoarece multe dintre ele au ajuns deja la guvernare între 2024 și prezent.

Erodarea puterii partidelor tradiționale, în special a creștin-democraților și social-democraților, este un fenomen observabil și în România, unde AUR a reușit să absoarbă voturi nu doar din tabăra USR, perceput inițial ca opoziție sistemică, ci și din baza PSD.

Christian Năsulea subliniază importanța perspectivei obiective oferite de colegii suedezi, care analizează România fără prejudecăți locale. El afirmă că atât PSD, cât și AUR se încadrează în definiția partidelor populiste. Referitor la viitor, economistul rămâne sceptic privind inevitabilitatea preluării puterii de către aceste formațiuni, deși recunoaște capacitatea lor de a colabora strategic pentru a demisa guverne sau pentru a adopta legi comune.

El insistă asupra necesității ca cetățenii să judece politicienii pe baza faptelor și nu a promisiunilor.

Critica sa se îndreaptă în mod particular spre AUR, SOS și POT, care au obținut un număr substanțial de mandate parlamentare. Năsulea argumentează că AUR își pierde credibilitatea ca alternativă viabilă la guvernare tocmai datorită inactivității legislative remarcabile.

Propuneri precum sancționarea cetățenilor care nu salută drapelul sunt văzute ca exemple de lipsă de rigoare în planificarea politicilor publice, nefăcând nimic pentru a rezolve problemele majore ale țării.

De asemenea, studiul notează un detaliu critic: toate cele trei partide – AUR, SOS și POT – au votat împotriva legii care acorda armatei dreptul de a doborî dronele care invadează ilegal spațiul aerian național, un aspect care contrazice uneori retorica lor naționalistă și suveranistă.

Concluzia expertului este una simplă: românii ar trebui să privească performanțele concrete ale reprezentanților lor, nu doar discursul electoral.