Moara lui Assan se prăbușește sub ochii noștri, o moștenire uitată a Bucureștiului

Orașul tăcut: oare a dispărut zgomotul uman pentru totdeauna?!

Acum nu se mai poate auzi zgomotul, care a fost produs de oamenii din oraș, care nu a mai putut fi alimentat cu zgomotul de moarte, acum nu mai există un număr de oameni și nu mai există un zgomot în orașe, care nu mai este alimentat cu o mașini și nu mai mulți oameni în picioare și în orașe.

În 1903, la o jumătate de secol de la înființarea sa, complexul era deja complet diferit de micul molier de la început. Au fost ridicate noi clădiri, iar unul dintre cele mai impresionante a fost siloul mare de cereale.

La 41 de metri înălțime, a fost pentru un timp una dintre cele mai mari construcții din București. În interiorul său a putut găzdui cantități uriașe de cereale, până la aproximativ 700 de vagoni de cereale.

Cum s-a transformat complexul în doar 50 de ani!

Molierul a fost conectat la propria sa centrala de energie și a devenit o centrala de energie, astfel încât activitatea s-a mutat dincolo de proprietățile municipalităților, în special după Primul Război Mondial, când a devenit Fabri Assan.

Aici, a început să crească în lacuri, iar producția de vopsea și legume a început aproape două sute de ani mai târziu, când fabrica a început să se dezvolte și clădirile și clădirile sale.

Această transformare a reflectat nu doar progresul tehnologic, ci și o schimbare fundamentală în peisajul industrial al capitalei. Fabrica Assan a devenit un simbol al modernizării, contribuind semnificativ la economia locală și la dezvoltarea urbană. Extinderea sa a marcat o etapă crucială în istoria industrială a României, demonstrând capacitatea de adaptare și inovație.