Mircea Rusu, campion european la rugby, a murit la Cluj-Napoca

Unde s-a născut legenda?

Dispariția unui adevărat gigant al rugby-ului românesc a lăsat o amprentă adâncă de tristețe în întreaga comunitate sportivă. Mircea Rusu, o figură centrală care a marcat istoria sportului cu balonul oval, a părăsit această lume în noaptea de dinainte, la Cluj-Napoca.

A fost un pilon fundamental al naționalei de seniori, echipa care, în anii '60, a stabilit un record remarcabil: 25 de meciuri internaționale disputate fără nicio înfrângere, un palmares care rămâne și astăzi un record absolut în rugby-ul mondial.

Mircea Rusu s-a născut pe 29 iulie 1933, deși actele oficiale consemnează data de 30 iulie 1933, în Blaj. Crescut într-o familie cu credință greco-catolică, tânărul Mircea a absolvit inițial Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”, din „Mica Romă”. Odată cu închiderea acestei instituții, și-a transferat studiile la Liceul „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia. Pe lângă rugby, pasiunea sa s-a extins și către atletism, unde practica intens probele de fond și sprint, săritura în lungime, aruncarea discului, a suliței și a greutății, dar și gimnastica.

Interesul său pentru activitățile fizice nu se oprea aici, frecventând și saloanele de baschet și volei.

Traiectoria sa academică a luat o turnură decisivă în 1952, când a fost înmatriculat la Facultatea de Mecanică, în cadrul Institutului de Căi Ferate din București. Momentul care i-a schimbat destinul sportiv a avut loc pe 24 mai 1953, când a urmărit pentru prima dată un meci oficial de rugby, România contra Italiei, încheiat cu scorul de 14-16.

Deși a trecut un an de la acel meci, decizia de a îmbrățișa complet ovalul a fost determinată de circumstanțe materiale: rămânând fără loc în cămin și fără tichete la cantina instituțională – tatăl său fiind deținut politic, trimis la lucrările de la Canal – a auzit de la un coleg că jucătorii echipei de rugby a Institutului de Căi Ferate, care evolua atunci în Divizia B, beneficiau de masă gratuită.

Astfel, s-a alăturat formației Locomotiva ICF, antrenată de Constantin „Telu” Diamandi.

Performanțele sale imediate nu au trecut neobservate, ceea ce a condus, în 1956, la promovarea sa la Grivița Roșie, sub îndrumarea tehnică a lui Gică Pârcălăbescu.

Ce a făcut la Cluj?

La Grivița, a rămas fidel până în 1970, perioadă în care a cucerit opt titluri de campion al României. Succesul european a venit în 1964, când a ridicat Cupa Campionilor Europeni, după ce a învins în finală echipa franceză Mont-de-Marsan, campioana Franței.

Cu doar doi ani înainte, în 1962, aceeași echipă, cu Mircea Rusu în componență, pierduse finala CCE în fața echipei Béziers, tot din Franța.

După ce Viorel Morariu s-a retras din competiții, Mircea Rusu a preluat funcția de căpitan al echipei, rol pe care l-a împărțit cu colegul său de linie, originar din Cluj, Radu Demian.

Pe plan profesional, până în 1970, a lucrat ca inginer la Uzinele Grivița.

Transferul la Cluj, impus în 1970 de motive familiale, i-a schimbat statutul profesional, devenind director al Grupului Școlar Material Rulant „16 Februarie”.

Activitatea sportivă a continuat la Agronomia Cluj, iar implicarea sa în dezvoltarea rugby-ului la juniori a fost profundă, administrând campionatul organizat de Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor.

Alături de Alexandru Ștefu, a pus bazele secției de rugby la Școala Sportivă Viitorul Cluj, ulterior înființând o structură de juniori la Clubul Sportiv Școlar Locomotiva Cluj și contribuind la formarea echipei de seniori a Uzinelor 16 Februarie.

A mai evoluat ca jucător până în 1979, la vârsta de 46 de ani, când s-a retras definitiv din competiții, rămânând totuși lângă echipă până la pensionarea din 1995.

Recunoașterea oficială a contribuției sale a culminat pe 4 aprilie 2023, când Consiliul Local al Clujului a votat unanim, cu 23 de voturi, acordarea titlului de Cetățean de Onoare domnului Mircea-Dorin Rusu, inițiativă venită din partea primarului Emil Boc. Tot în anul 2023, Fundația pentru Formarea și Educarea prin Sport a Tinerilor (FEST) a publicat o carte autobiografică dedicată carierei și vieții sale.