Inovație românească: Roboții autonomi care gândesc singuri vor fi folosiți în spitale și fabrici

Care este rolul lui Radu Aciobanitei în cercetare?

Inovatie romaneasca: Tehnologii autonome dezvoltate in Bucuresti, destinate aplicatiilor din industria si sanatate

Intr-o cladire situata in spatele Facultatii de Inginerie Industriala si Robotică, activitatea din laboratoare nu se opreste nici macar in perioada vacantei de vara.

Patru tineri, dintre care doi sunt absolventi si doi studenți, se trezesc de dimineata pentru a scrie cod, de a asambla circuite electronice, de a testa prototipuri robotice si de a analiza datele rezultate.

Această dedicare intensă nu vizează simple experimente academice, ci dezvoltarea unor tehnologii care sa permita robotilor sa navigheze independent, sa recunoasca obiecte si sa le manipuleze, urmand ca aceste solutii sa fie implementate ulterior in unitatile spitalistice sau in liniile de productie ale fabricilor.

Printre acesti cercetatori se numara Radu Aciobanitei, un absolvent al programului de Informatica Industriala care, desi a finalizat licenta, continua studiile la masterat. Pentru el, vacanta inseamna in continuare petrecerea timpului alaturi de colegi si de masinile lor. Unul dintre protagonistele acestui efort este UNITREE G1, cunoscut sub porecla de „Fiirion” in randul echipei. De obicei, acest model este apreciat pentru capacitatea sa de a executa miscari acrobatice sau de a dansa, insa aici este antrenat pentru o sarcina mult mai fina: apucarea obiectelor folosind manusi robotice specializate.

Procesul este realizat autonom, sustinut de o retea complexa de zeci de senzori si camere video, avand ca scop replicarea cat mai fidela a dexteritatii umane.

Radu explica cu pasiune mecanismul din spatele acestui comportament. El descrie un sistem software nou care gestioneaza cinematica intregului brat robot, oferind in acelasi timp informatii in timp real despre pozitia mainii si actiunile sale curente.

De exemplu, sistemul transmite un semnal intern pentru comanda de apucare.

Actul de prindere este evaluat printr-o serie de valori numerice care genereaza un scor al fortei aplicate obiectului, indicand precizia cu care robotul s-a adaptat la profilul fizic al obiectului manipulat.

Desi robotul poate repeta aceste miscari ore intregi, fara necesitatea unei pauze de odihna, nivelul sau actual de dexteritate este comparabil cu cel al unui copil de doi ani.

Robotul poate naviga fără o rută fixă!

Fiecare miscare este inregistrata si analizata metodic; Radu identifica erorile, le corecteaza algoritmic si readuce robotul in functiune, cu obiectivul final de a transfera aceste competente pe alte tipuri de maini robotice.

Pe coridoarele aceleiasi facultati, intalnirea cu Andrei-Alexandru Staicu, un alt absolvent, de data aceasta din domeniul Informaticii Aplicate, ofera o perspectiva suplimentara asupra proiectelor in desfasurare. Lucrarile sale de licenta se concentreaza pe un robot denumit Xplorer, care utilizeaza un Sistem Autonom Semantic (SAS) pentru navigare. Spre deosebire de modelele traditionale, care urmeaza trasee preprogramate riguros, Xplorer are capacitatea de a interpreta instructiuni formulate in limbaj natural. Andrei demonstreaza prin a da robotului comanda „I need to drink coffee”.

Masina interpreteaza cererea folosind o componenta vizuala, determinand independent locatia destinatiei.

Robotul nu este constrans sa urmeze o ruta fixa. Dupa ce primeste instructiunea, el identifica vizual locul tinta, alege singur cea mai buna ruta si detecteaza obstacolele de pe traseu folosind senzori LIDAR.

O caracteristica remarcabila a acestui sistem este capacitatea de memorare: odata ce robotul a traversat o anumita zona, acesta stocheaza coordonatele respective.

Astfel, daca trebuie sa se intoarca la acelasi loc, poate face acest lucru instantaneu, fara a mai fi nevoie de o noua procesare a mediului inconjurator.

Andrei detaliaza diferenta dintre cele doua moduri de functionare. In cazul unei instructiuni directe, de exemplu „Vreau sa beau apa de la tonomat”, se activeaza partea determinista a sistemului. Aceasta proceseaza comanda aproape instantaneu, utilizand o metoda matematica care calculeaza direct pozitia finala a robotului, deoarece locatia este deja cunoscuta in baza de date a sistemului.

Acest „creier” robotic, cunoscut sub acronimul SAS, reprezinta rezultatul colaborarii dintre doi studenti si un profesor, evidentiind potentialul inovator al tinerilor cercetatori romani.

Articolul a fost publicat initial pe 26 septembrie 2026, la ora 12:21, si a fost actualizat la 12:22 in aceeasi zi.

Deși nu ne aflam in laboratoarele din Silicon Valley, ci intr-o facultate din Bucuresti, efortul colectiv al acestor tineri sugereaza ca Romania produce tehnologii de ultima generatie, capabile sa revolutioneze modul in care interactuam cu robotica in domenii critice precum medicina si industria.