Metanol, aluminiu, sulf, grafit, heliu.

Ce s-a întâmplat?

Unele dintre produsele nepetroliere care sunt afectate de războiul din Orientul Mijlociu și care au, prin extensie, un impact negativ asupra producției industriale globale și a tranziției către o creștere ecologică.

Materialele industriale critice, cum ar fi îngrășămintele esențiale pentru securitatea alimentară globală, dar și mineralele care susțin tranziția energetică, se confruntă cu deficite, remodelând lanțurile de aprovizionare.

Deși atenția este concentrată pe cele 11-12 milioane de barili de petrol și 140 de miliarde de metri cubi de gaze naturale care lipsesc zilnic de pe piața globală, implicațiile se extind mult dincolo de sectorul energetic, notează Forumul Economic Mondial.

În centrul acestei schimbări se află: Golful Arab este un nod central pentru agricultura globală, reprezentând cel puțin 20% din exporturile de îngrășăminte maritime. Dependența este și mai mare de uree, cel mai utilizat îngrășământ cu azot din lume, 46% din comerțul global provenind din această regiune. Această aprovizionare este esențială pentru economiile agricole mari, precum India (18%), Brazilia (10%) și China (8%).

Analiștii avertizează că o întrerupere prelungită ar limita semnificativ disponibilitatea în aceste regiuni, crescând costul producției alimentare la nivel mondial și alimentând presiunile inflaționiste. Sulful, o materie primă energetică esențială, este un produs secundar cheie al rafinării petrolului și gazelor din regiune, care acum practic a stagnat.

Aproape 50% din comerțul maritim mondial cu sulf trece prin Strâmtoarea Hormuz, ceea ce face din regiune un „punt de stabilire a prețurilor” cheie pentru această marfă.

Sulful este o materie primă esențială pentru acidul sulfuric, o substanță chimică esențială pentru: Chimia bateriilor, utilizată în procesul de extracție la înaltă presiune, esențială pentru procesarea nichelului, cobaltului și cuprului pentru bateriile vehiculelor electrice și stocarea energiei regenerabile.

Fosforul industrial, care funcționează ca un reactiv cheie în producerea de îngrășăminte cu conținut ridicat de fosfat, esențiale pentru menținerea fertilității solului. Lipsa disponibilității duce deja la o încetinire a activității industriale în regiuni precum Indonezia și „centura de cupru” a Africii. Aproximativ o treime din comerțul maritim mondial cu metanol trece prin Strâmtoarea Hormuz.

Reducerea aprovizionării cu un intermediar chimic cheie pentru rășini, acoperiri și materiale plastice are un efect de domino pe întregul lanț al industriei chimice. China este cel mai mare „client” de metanol din lume. Dacă exporturile din Orientul Mijlociu rămân limitate, stocurile din porturi ar putea scădea de la niveluri confortabile la „sub nivelurile de avertizare”.

În același timp, costurile vor crește pentru producătorii de materiale plastice, vopsele și fibre sintetice. Grafitul sintetic, utilizat ca materie primă în anozii bateriilor vehiculelor electrice, se bazează pe cocs de petrol, un produs secundar al rafinării petrolului.

Impactul asupra prețurilor grafitului sintetic poate fi mai pronunțat decât în cazul altor materiale pentru baterii, deoarece rafinăriile se pot orienta către produse cu valoare mai mare pe măsură ce prețurile cresc, limitând disponibilitatea cocsului de petrol de care depinde producția de grafit.

Odată cu creșterea costurilor de transport, prețurile grafitului natural sunt supuse unei presiuni suplimentare în creștere, contribuind și mai mult la costul bateriilor vehiculelor electrice, care sunt deja supuse presiunii din cauza perturbărilor producției de nichel, cobalt și sulf.

Orientul Mijlociu este un important furnizor global de aluminiu primar, în afara Chinei, producând aproximativ 9% din producția globală.

Aprovizionarea topitoriilor din Golf a fost limitată, în timp ce peste 150.000 de tone din metalul listat la Bursa de Metale din Londra au fost scoase din depozite, reflectând perturbările mai ample ale exporturilor din regiune.

Aluminiul este utilizat pe scară largă în construcții, transporturi și energie regenerabilă. Qatar produce aproape o treime din rezerva mondială de heliu, care este un produs secundar al procesării gazelor naturale. Pe măsură ce oferta se reduce, impactul se resimte deja în lanțurile globale de aprovizionare cu tehnologie.

Context și impact

În special, heliul joacă un rol cheie în fabricarea semiconductorilor.

Cea mai mare preocupare, însă, este în sectorul sănătății, deoarece scanerele RMN se bazează pe heliu lichid pentru a-și menține magneții supraconductori la temperaturi extrem de scăzute: fără o aprovizionare constantă, acestea nu pot funcționa.

Monoetilenglicolul, o materie primă cheie pentru fibrele de poliester, ambalaje și textile, este unul dintre principalele exporturi chimice din Golf, cu aproximativ 6,5 milioane de tone transportate în 2025.

China, cel mai mare consumator, s-ar putea confrunta cu penurii severe, în timp ce alți importatori majori, precum India, Indonezia, Pakistan, Vietnam și Thailanda, sunt, de asemenea, predispuși să fie supuși unor presiuni.

Ca răspuns, cumpărătorii din Asia se orientează către furnizori alternativi, precum Statele Unite, o schimbare care ar putea duce la creșterea prețurilor pe o piață afectată recent de supraofertă și reduceri substanțiale.

Golful este un furnizor major de pelete de minereu de fier de înaltă calitate și de fier redus direct, materii prime esențiale de înaltă calitate pentru industria siderurgică globală.

Armatorii au început să evite Strâmtorile aproape imediat după escaladarea conflictului, ceea ce a îngreunat găsirea de nave și i-a determinat pe cumpărătorii din Asia, India și Orientul Mijlociu să înghețe noile aprovizionări.

Având în vedere că incertitudinea privind transportul maritim persistă, timpii de tranzit mai lungi și costurile de transport crescute încep să afecteze o industrie care funcționează deja cu marje mici.

Infrastructură de hidrogen verde Deși criza ar putea accelera în cele din urmă tranziția către energia curată, ea a evidențiat riscurile la adresa cronologiei proiectelor de hidrogen și a infrastructurii de export.

Orientul Mijlociu fusese poziționat ca un viitor centru major pentru hidrogenul verde, cu o capacitate semnificativă de electroliți și planuri de export în curs de dezvoltare.

Cu toate acestea, instabilitatea și incertitudinea continuă în ceea ce privește transportul maritim și investițiile ar putea încetini ritmul de creștere și extinderea capacității.