Organizația Internațională a Muncii a publicat astăzi raportul anual privind impactul inteligenței artificiale asupra pieței muncii globale. Concluzia principală este alarmantă: 23% dintre locurile de muncă existente în prezent vor fi automatizate parțial sau integral până în 2030, afectând aproximativ 800 de milioane de lucrători la nivel mondial.
Sectoarele cele mai expuse sunt cele administrative, contabilitatea, serviciile de relații cu clienții și o parte semnificativă a muncii de birou de nivel mediu. Paradoxal, meserii care implică dexteritate fizică sau empatie umană sunt mai puțin vulnerabile la automatizare decât s-a crezut inițial.
Raportul identifică și o față pozitivă a fenomenului: AI va crea aproximativ 170 de milioane de locuri de muncă noi în sectoare precum analiza de date, securitatea cibernetică, îngrijirea persoanelor în vârstă și economia verde. Problema este că aceste joburi necesită competențe complet diferite față de cele pe care le au muncitorii disponibilizați.
Ce s-a întâmplat
Directorul general al OIM a solicitat guvernelor să trateze recalificarea forței de muncă drept o prioritate națională de același rang cu educația sau sănătatea. Mai multe țări, printre care Germania, Canada și Coreea de Sud, au anunțat deja programe naționale de reconversie profesională cu bugete de miliarde de dolari.
De ce este important?
România se află într-o poziție vulnerabilă, cu o economie bazată parțial pe producție și servicii externalizate, ambele sectoare sensibile la automatizare. Ministerul Muncii a anunțat un program pilot de recalificare în parteneriat cu marile companii tech prezente în țară, vizând 50.000 de persoane în prima fază.
Companiile de tehnologie nu sunt totuși de acord cu tabloul apocaliptic. Reprezentanții marilor jucători din Silicon Valley argumentează că fiecare revoluție tehnologică din istorie a creat mai multe locuri de muncă decât a distrus, și că AI nu va fi o excepție.
Detaliile situației
Dezbaterea continuă, dar un lucru este cert: piața muncii globală se află în mijlocul unei transformări structurale de amplitudine comparabilă cu revoluția industrială din secolul al XIX-lea.
