De ce e nevoie de zece ani?

Vasile Pușcaș, cel care a negociat aderarea României la UE în perioada 2000-2004, a vorbit recent cu News. ro despre starea reală a economiei.

Știri de ultimă oră

Transferurile elevilor în vacanță au fost legale, deși au stârnit nemulțumiriTransferurile elevilor în vacanță au fost legale, deși au stârnit nemulțumiriNicușor Dan întâlnește Elbridge Colby, coordonatorul retragerii trupelor americane din EuropaNicușor Dan întâlnește Elbridge Colby, coordonatorul retragerii trupelor americane din EuropaPariuri în România: piața, istoria și noii jucătoriPariuri în România: piața, istoria și noii jucătoriTexasul votează altfel: Talarico, primul democrat în Senat după 38 de aniTexasul votează altfel: Talarico, primul democrat în Senat după 38 de ani

Mesajul său este direct: având în vedere distrugerea economico-financiară și socio-politică din ultimele decenii, „ne-ar trebui un deceniu să ne reparăm casa pentru a ajunge sănătoși în anticamera Zonei Euro”.

Nu e vorba doar de cifre. E o evaluare critică a necesității de a consolida fundația instituțională și economică înainte de a accepta moneda unică. Pușcaș admite că intrarea în zona euro poate fi un proiect de țară, dar condiționat. El susține că modul în care liderii noștri se raportează la acest obiectiv – asumat prin Tratat – trădează o lipsă de apetit a elitei pentru o integrare europeană deplină.

„Eu cred”, explică fostul negociator, că viziunea strategică este adesea subminată de incertitudinile politice interne. Soluția?

Cât de pregătiți suntem pentru BCE?

Obiectivul trebuie formulat clar, asumat și urmat consecvent. Interviul integral cu Vasile Pușcaș va fi difuzat la ora 9.00.

Citește și:

Analiza expertului arată că aderarea la zona euro nu e o formalitate tehnică, ci un test de reziliență pentru toată economia.

Destructurarea menționată implică corectarea dezechilibrelor bugetare și modernizarea infrastructurii financiare.

Un deceniu de tranziție ar permite României să absoarbă șocurile externe și să alinieze politica monetară cu standardele stricte ale BCE, reducând riscul unei intrări premature care să genereze instabilitate.

Contextul european actual impune o disciplină fiscală riguroasă, unde suveranitatea parțială asupra monedei cere transparență totală în gestionarea datoriilor publice. Lipsa apetitului elitei politice reflectă o rezistență la schimbările structurale necesare pentru a satisface criteriile de convergență. Fără o asumare clară a acestui traseu, România riscă să rămână în afara nucleului economic european, pierzând beneficiile de lichiditate și stabilitate prețuri oferite de moneda comună.