PSD a fost întotdeauna conservator, ca și PNTCCD?

PNL-ul lui Ilie Bolojan a fost acuzat repetat de opozanții politici că este prea aproape de USR.

Electoral, unii dintre alegătorii tradiționali liberali se simt nereprezentați de către partidul condus de Bolojan, o nemulțumire care se extinde și la membrii partidului care au creat Platforma Liberal-Conservată, care ideologic dorește mai mult conservatorism, în special social.

Micul Dan a vorbit la Catedrala Salvării Numelor despre necesitatea unui naționalism sănătos. În repetate ocazii, președintele a căutat declarat o a treia cale în societate, între defetisti și naționaliști, așa cum a făcut și în discursul său de la Catedrală.

O astfel de descriere se potrivește curentului politic creștin-democrație, pe care Nicușor Dan l-a sărbătorit acum câteva zile prin participarea la aniversarea Partidului Național de Țărani.

Dar președintele și vechiul tabără nu sunt singurii actori care par să vrea mai multă democrație creștină. Petrisor Peiu, liderul senatorilor AUR, pare să încerce să ducă partidul într-o zonă mai apropiată de centru. Acesta a fost definit de Călin Georgescu și, în plus, a vorbit despre aniversarea PNTU despre ceea ce înseamnă partidul și democrația creștină. O școală politică excepțională, a spus Peiu despre vechiul PNTU.

Ziarul a vorbit astfel cu analistul politic George Jiglău despre această deschidere politică și dacă oricare dintre actorii menționați mai sus ar putea exploata acest spațiu electoral liber.

A fost găsit un drum electoral liber la PNTCCD? Pe acest drum a fost poziționată PSD. Am început discuția cu analistul politic George Jiglău despre un posibil spațiu electoral liber în România cu o simplă întrebare: A existat un drum electoral liber găsit la PNTCCD?

Sau, mai exact, dacă un circumscripție creștin-democrată, neutilizată, este deschisă, și dacă această zonă este încercată să includă președintele Nicușor Dan, liderul AUR Petrisor Peiu, și chiar Campul Vechi.

Cred că putem discuta dacă a făcut-o?

În ciuda faptului că țăranii au fost principalii opozanți ai lui Ion Iliescu în anii '90, analistul consideră că, după dispariția PNTCCD din mainstream, locul lor pe arena politică a fost ocupat tocmai de Partidul Social-Democrat. Am știut de atunci că vorbim de o benzi liberă, dar aș spune că benziul a fost de facto luat și poziționat pe ea de PSD.

Deoarece PSD a fost de facto un partid care a presupus întotdeauna că este conservator, la fel ca PNTCCD a fost, și în perioada dintre războaie și anii '90, nu a pretins niciodată că este altceva. El a fost un reformist sau considerat un reformist în comparație cu PSD și, de faptul că a fost asociat cu alte partide noi care, luate împreună, au arătat o atitudine mai modernistă, în special la începutul anilor 1990.

Deci, pe de o parte, este conservator, iar pe de altă parte, PSD a preluat controlul.

Cred că putem discuta dacă a făcut-o cu succes sau de fapt, dar cel puțin declarativ, în mod narativ, a preluat această componentă a protecției sociale pe care PNTCCD a avut-o, spune analistul politic.

Cu toate acestea, George Jiglău încă vede o gaură mare în acest coridor prin care mai mulți politicieni ar putea să înota, chiar și din diferite lagăruri.

De ce imaginea PNTCCD este de dorit pentru politicieni rivali? Dincolo de ideologia PNTCCD, asocierea cu imaginea partidului istoric aduce pentru politicieni asocierea cu unele dintre cele mai cunoscute personalități de la revoluție. Corneliu Coposu și Ion Ratiu sunt caracteristicile distinctive ale PNȚCD, varianta modernă a țărănenilor naționali, două personaje lăudate de oameni de pe tot spectrul politic.

În mod contraintuitiv, politicieni cu profunzime de opoziție în discursul public lăudă fie democrația creștină, fie figurile istorice pentru țăranii moderni. De la Little Dan la liderii AUR, după cum am menționat mai sus, imaginea PNTCCD pare a fi ceva la care politicienii au început să aspire.

George Jiglău consideră că, în realitate, nu există diferențe atât de mari între Nicușor Dan și AUR în toate domeniile. Sunt oponenți politici, dar nu sunt atât de diferiți în toate dimensiunile; profilul politic fie al unui partid, fie al unui politician este format din mai multe părți, iar unele se suprapun.

De aceea suntem surprinși când găsim unele foarte apropiate de fapt în anumite poziții.