De unde a pornit această revoluție urbană?
Conceptul de „oraș burete” a apărut la începutul mileniului nou, fiind propus de arhitectul peisagist Kongjian Yu, care a pierit în septembrie 2025 într-un accident de avion în Brazilia. Ideea centrală este că apa ploaiei nu trebuie să ajungă direct în rețelele de canalizare, ci trebuie reținută temporar prin iazuri, zone umede și șanțuri cu vegetație.
Știri de ultimă oră
Transferurile elevilor în vacanță au fost legale, deși au stârnit nemulțumiri
Nicușor Dan întâlnește Elbridge Colby, coordonatorul retragerii trupelor americane din Europa
Pariuri în România: piața, istoria și noii jucători
Texasul votează altfel: Talarico, primul democrat în Senat după 38 de aniAceastă apă stocată poate fi apoi utilizată pentru irigarea spațiilor verzi sau pentru reîncărcarea apelor subterane, în timp ce vegetația contribuie la scăderea temperaturii în zilele caniculare.
China a pus în practică această abordare după inundațiile devastatoare din 2012 la Beijing, care au costat viața a 79 de persoane. În 2014, țara a aprobat regulamente naționale și a demarat un program-pilot în 16 localități, cu ținta ca până în 2030 opt din zece zone urbane să funcționeze pe acest model.
Această direcție a fost susținută și la nivel european, Comisia Europeană cerând mai multe orașe reziliente în Strategia pentru apa din 2025.
Europa deține deja o serie de soluții similare de zeci de ani.
La Rotterdam, piața Benthemplein servește ca teren de sport și loc de joacă în zilele senine, dar în timpul ploilor intense cele trei bazine ale sale pot stoca până la 1,7 milioane de litri de apă.
Care sunt limitele concrete ale acestui sistem?
La Malmö, cartierul Augustenborg, istoric afectat de inundații, a fost reamenajat între 1998 și 2002 cu acoperișuri verzi, zone umede, iazuri de retenție și șase kilometri de canale.
Eficacitatea a fost demonstrată în timpul furtunilor din 2007 și 2014, când daunele în acest cartier au fost semnificativ mai mici decât în restul orașului. La Copenhaga, piața Tåsinge Plads colectează din 2014 apele de pe acoperișurile vecine în rezervoare subterane și „grădini de ploaie”.
Justin Abbott, specialist în hidraulică la Arup, subliniază că una dintre cele mai eficiente măsuri de adaptare este abandonarea unui secol de urbanism care trata ploaia ca un deșeu. Totuși, nu este o panacee. În centrele vechi, constrângerile impuse de clădirile protejate și de infrastructura îngropată fac lucrările mai dificile. Pentru aceste zone, Abbott sugerează intervenții punctuale: înlocuirea pavajului din curți cu sol permeabil, plantarea de arbori și montarea acoperișurilor verzi.
Mai mult, în cazuri de furtuni extreme, chiar și cele mai verzi orașe ating limita lor, deoarece solul se saturează și bazinele se umplu complet. A fost cazul inundațiilor catastrofale din jurul Valenciei în 2024. De aceea, rețelele de canalizare clasice, rezervoare mai mari și trasee de evacuare rămân esențiale.
În România, după ploaia torențială din 30 iunie 2026, Primăria Capitalei a anunțat că toate proiectele publice viitoare vor integra elemente de tip „oraș burete”. În Sectorul 3 este deja finalizat un bazin subteran cu o capacitate de 2.000 de metri cubi, iar altele două sunt în construcție; apa acumulată va fi folosită pentru udarea parcurilor și a copacilor.
Tot în aprilie, în Parcul Tineretului a început amenajarea primei grădini de ploaie din București. La Timișoara, Aquatim a discutat cu primăria implementarea conceptului, pe fondul îngrijorător al scăderii nivelului pânzei freatice.
Alte știri:
Sursă: Jurnalul