Ne trebuie un stat de orchestrare pentru viitorul guvernului

Cum afectează reconfigurarea regională România?

România are imperativul de a construi un mecanism de coordonare strategică pentru a supraviețui în noul peisaj european.

Deși incertitudinile persistă privind componența executivului viitor, identitatea liderului său și data exactă a preluării mandatului, esența provocării rămâne neschimbată.

Indiferent de configurația politică finală, principalul test al noii administrații va fi capacitatea de a asigura reziliența economică a țării într-un context european traversat de transformări tectonice majore.

Intervalul de timp în care avem posibilitatea de a acționa eficient este extrem de scurt.

Dacă ne pierdem această fereastră de manevră, peste o deceni de la această dată, discuțiile nu se vor mai axa pe strategiile de recuperare a decalajului față de Occident, ci pe analiza cauzelor care au dus la pierderea ireversibilă a relevanței României pe scena continentală.

Contextul regional traversează o reconfigurare profundă, marcată de instabilitate și schimbări radicale în arhitectura alianțelor și a sferelor de influență. Așa cum am subliniat anterior, adoptarea noului Cadru Financiar Multianual, valabil pentru intervalul 2028-2034, cu o propunere bugetară de aproximativ 2.000 de miliarde de euro, marchează o ruptură fundamentală în doctrina financiară europeană.

Dispare modelul tradițional, care oferea certitudinea alocărilor naționale generoase și protecții passive. Pentru o economie precum cea românească, adevărata probă de maturitate nu constă în gestionarea fondurilor garantate prin formule politice convenționale.

Confruntarea majoră a următorilor zece ani se va desfășura pe arena unui pachet uriaș, evaluat la peste 400 de miliarde de euro, alocat prin Fondul European pentru Competitivitate și programul Horizon Europe. Această sumă colosală nu este distribuită pe baza criteriilor de coeziune socială, ci este pusă în joc într-o competiție extrem de severă, evaluată proiect cu proiect, unde România va trebui să se confrunte direct cu giganții industriali și centrele academice de top ale continentului.

Ce pas radical trebuie făcut pentru integrare reală?

Pericolul existențial nu rezidă în riscul de a pierde alocarea directă de 60 de miliarde de euro, ci în tentația de a considera această sumă suficientă pentru nevoile naționale.

Dacă ne limităm la aceste resurse sigure și abandonăm lupta pentru fondurile competitive, vom asista pasivi la construirea noilor lanțuri industriale europene – incluzând inteligența artificială, industria semiconductoarelor, sectorul apărării, biotehnologiile și chimia de vârf – în alte jurisdicții, în timp ce noi vom rămâne simpli consumatori, plătiți facturile fără a contribui la producție.

Pentru a ne integra cu șanse reale în această nouă eră, primul pas necesar este un exercițiu de transparență radicală. Într-o Europă în plină metamorfoză geopolitică, supraviețuirea economică impune un pragmatism aspru și alegeri decisive, departe de iluziile ascunse în sloganuri. Deciziile strategice trebuie luate imediat, ghidate de parametri economici riguroși, nu de calculul electoral de moment. Orice încercare de a finanța simultan toate domeniile, de la producția de produse alimentare procesate la fabricarea microcipurilor, lipsită de o strategie clară de concentrare a capitalului, va duce inevitabil la eșecul ambelor obiective.

Această schimbare de paradigmă necesită o transformare la fel de profundă în ADN-ul instituțional al statului. În această fază critică, guvernarea trebuie să abandoneze sistemul administrativ obsedat de proceduri birocratice, audituri interminabile și teama de a lua responsabilități, trecând către o administrație evaluată pe baza impactului economic concret, a locurilor de muncă calificate generate și a valorii adăugate reținute în economia națională.

Statul nu mai poate funcționa exclusiv ca un punct de distribuție a ajutoarelor sau ca un organism de control paranoic.

Societatea și economia românească solicită un „stat de orchestrare”, capabil să coordoneze eficient capitalul public, resursele private, universitățile și institutele de cercetare la aceeași masă de lucru.

Modelul proiectelor izolate, derulate de o singură entitate, este deja depășit. Noul cadru european va finanța aproape exclusiv consorții naționale și regionale integrate, care să demonstreze capacitatea de a transforma o idee de laborator într-un produs de masă exportabil.

În egală măsură, este momentul să adoptăm instrumentele de finanțare mixtă, în care fiecare euro public alocat prin granturi sau garanții guvernamentale este structurat inteligent pentru a atrage și mobiliza doi sau trei euro din capitalul privat și bancar.