Cum să protejăm locuitorii când urșii intra în sate?

Ministra interimară a Mediului, Diana Buzoianu, a spus clar în interviul de la TVR INFO din 24 august 2026: urșii care intră în localitățile din România trebuie eliminați prin vânătoare. Nu mai există alternative eficace față de pericolele pe care le reprezintă acești animali.

A repetat această idee de mai multe ori, subliniind că intervenția directă — adică împușcarea — este singura soluție posibilă când urșii periculoși ajung în intravilan.

Explică că, prin noua legislație, primarii au acum autoritatea să acționeze imediat față de orice urs care intră în localitate, fără să treacă prin etapele vechi de evaluare sau deterare. Schimbarea regulamentară a eliminat necesitatea unei intervenții graduale, considerată inadequată față de un comportament încrezător și pericicol al unor urși care au pierdut frica naturală de oameni.

Buzoianu a menționat că nu mai e vorba de vizitatori occasionali, ci de indivizi obișnuiți cu prezența umană, care intră curajos în gospodării, încearcă să deschidă ușile hotelurilor sau se apropie de oameni în somn — generând riscuri reale pentru securitatea publică.

Avertinsă totuși, a precizat că orice vânătoare făcută „fără cap” — fără

În contexte unde se văd filmări cu urși care provoacă daune materiale și amenință integritatea fizică a locuitorilor, ministrata a insistat că nu mai există opțiuni viabile diferite de eliminarea directă. „Nu mai ai ce să faci altceva decât să ai o intervenție directă”, a declarat, adăugând că această măsură nu este o preferință, ci o necesitate impusă de realitatea că România găzduiește între 10.000 și 12.000 de urși — un număr care, conform ei, depășește capacitatea de gestionare neletală a Țării.

Pentru a da o idee a dimensiunii problemei, Buzoianu a sugerat o comparație: dacă se adună toți urșii din Europa și se înmulțesc cu niște cifre suplimentare, totalul tot nu ar ajunge la numărul de urși prezenți în România. A folosit această afirmație pentru a justifica nevoia de a implementa cote de vânătoare — nu ca o măsură arbitrară, ci ca o intervenție structurată, bazată pe criterii științifice, inclusiv zonare geografică și monitorizare populațiilor.

Avertinsă totuși, a precizat că orice vânătoare făcută „fără cap” — fără planificare, control științific și respect pentru echilibrul ecologic — ar face doar să agraveze situația, posibil prin disbalanțe în populări sau prin stimularea unor comportamente mai agresive la rămașița de urși. În schimb, o vânătoare bine coordonată, bazată pe date și regulată prin norme clare, ar putea contribui la reducerea tensiunii între specii și comunități locale.