Ministerul Educației știe de ani ce trebuie făcut pentru a îmbunătăți rezultatele PISA

De ce ignoră Mihai Dimian diagnosticul clar al specialiștilor?

Incompetența cronică de la vârful Educației: Deși dețin de ani de zile radiografia dezastrului de la testările PISA și soluțiile clare ale experților, miniștrii care s-au succedat au preferat experimentele improvizate în locul reformelor reale

O analiză profundă a parcursului sistemului de învățământ românesc din ultimul deceniu scoate la iveală o realitate revoltătoare: autoritățile de la București nu sunt luate prin surprindere de eșecurile repetate ale elevilor noștri la evaluările internaționale. Ministerul Educației are în sertare, de cel puțin 36 de luni, toate datele statistice detaliate, analizele de impact și recomandările explicite oferite de specialiști pentru a redresa școala românească.

Cu toate acestea, decidenții politici ignoră cu bună știință aceste dovezi științifice solide, preferând să aplice măsuri empirice, lipsite de orice fundamentare pedagogică, în timp ce decalajele dintre copiii proveniți din medii sociale diferite ating proporții de-a dreptul dramatice, echivalente cu ani întregi de abandon școlar mascat.

Pentru a înțelege dimensiunea catastrofei din sistemul nostru de învățământ, este suficient să privim cifrele reci oferite de cele mai recente evaluări internaționale. Inechitatea din școlile românești a atins cote alarmante, depășind cu mult mediile înregistrate în statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Dacă în anul 2022 raportul PISA trăgea deja un semnal de alarmă extrem de serios, arătând că diferența la disciplina Matematică între elevii din familiile înstărite și cei din medii vulnerabile era de nu mai puțin de 132 de puncte – prin comparație cu media de 93 de puncte din țările OCDE –, situația a devenit și mai gravă în perioada următoare.

În România acelor ani, mediul socioeconomic din care provenea un copil explica nu mai puțin de 26% din variația rezultatelor obținute la testele de Matematică, spre deosebire de un procent de doar 15% înregistrat la nivelul statelor dezvoltate.

Specialiștii avertizau încă de atunci că aceste discrepanțe majore sunt consecința directă a lipsei de oportunități egale în primii ani de școală.

În loc să se amelioreze, acest flagel s-a agravat dramatic în evaluările ulterioare. La disciplina Științe, de pildă, elevii români favorizați din punct de vedere socioeconomic au reușit să obțină un punctaj cu 122 de puncte mai mare decât colegii lor proveniți din familii sărace.

Prin comparație, la nivelul OCDE, această diferență se situează la doar 85 de puncte. În prezent, statutul socioeconomic determină în proporție de 22% performanța școlară a unui elev din România, în timp ce media internațională este de doar 12%.

Pentru a transpune aceste cifre într-o realitate ușor de înțeles de către oricine, trebuie menționat un detaliu tehnic esențial: în metodologia PISA, o diferență de 20 de puncte este echivalentul unui an întreg de școlarizare efectivă. Printr-un calcul matematic simplu, realizăm că un copil sărac din România este cu nu mai puțin de șase ani de școală în urma unui copil dintr-o familie bogată, deși teoretic amândoi parcurg aceleași clase.

Această realitate cruntă este confirmată și de faptul că un procent uriaș, de 70% dintre elevii români situați în sfertul socioeconomic inferior, nu reușesc să atingă măcar nivelul 2 de competență la Științe, în timp ce în rândul celor din sfertul superior doar 18% se află în această situație de analfabetism funcțional.

Mai mult, capacitatea de reziliență academică – adică puterea unui elev dezavantajat de a depăși barierele sociale și de a obține rezultate excelente – este aproape distrusă în România, unde doar un procent infim de 7% dintre acești copii reușesc o asemenea performanță.

În ciuda acestui tablou sumbru, reacția oficialilor de la conducerea Ministerului Educației pare desprinsă dintr-o realitate paralelă. La data de 8 septembrie 2026, în cadrul unui eveniment oficial organizat chiar sub ochii ministrului în funcție, Mihai Dimian, coordonatoarea națională PISA și cercetătoare în cadrul Institutului de Științe ale Educației, Gabriela Noveanu (chimist ca formare profesională de bază), a expus pe larg și extrem de aplicat rezultatele obținute de România la testarea PISA 2025.

Concluzia specialistului a fost una lipsită de echivoc: performanțele generale ale elevilor noștri se situează mult sub mediile globale, existând falii imense cauzate de factorii socioeconomici, discrepanțe uriașe între unitățile de învățământ, o presiune uriașă generată de digitalizare și o subfinanțare cronică a sistemului.

Gabriela Noveanu a explicat că soluția constă într-un depistarea timpurie a problemelor de învățare, acordarea unui sprijin adaptat fiecărui elev și fiecărei școli în parte, monitorizarea atentă a parcursului educațional al copiilor și evaluarea riguroasă a tuturor reformelor implementate. Din acest diagnostic, echipa de cercetători a extras șapte direcții de acțiune prioritare, pe care le-a înaintat ministerului sub formă de recomandări urgente.

Printre acestea se numărau programele de sprijin rapid pentru combaterea analfabetismului funcțional, introducerea în școli a unor evaluări standardizate anuale pentru a măsura evoluția reală a elevilor și crearea unui sistem informatic integrat care să coreleze prezența la cursuri, progresul școlar și nivelul de alfabetizare funcțională.

De asemenea, experții au cerut acordarea unui ajutor financiar și logistic consistent, pe parcursul mai multor ani, pentru școlile care se confruntă cu multiple dezavantaje sociale, dar și o reformă profundă a cursurilor de perfecționare pentru cadrele didactice. Gabriela Noveanu a subliniat un adevăr extrem de inconfortabil pentru sistem: în prezent, cadrele didactice merg la cursuri de formare doar pentru a bifa credite, însă nimeni nu verifică ulterior dacă noțiunile teoretice acumulate se reflectă în vreun fel în calitatea predării de la clasă sau în notele elevilor.

De ce miniștrii ignoră soluțiile clare și lasă educația în haos?

Raportul oficial din 2026 concluziona sec că datele obținute prin testările PISA reprezintă o adevărată „hartă a riscurilor”, iar datoria statului este să transforme aceste cifre în intervenții rapide și măsurabile.

Cu toate acestea, în loc să asculte argumentele științifice și să își asume un plan coerent de măsuri, ministrul Mihai Dimian a oferit un spectacol lamentabil în cadrul acelei întâlniri. Acesta s-a arătat mult mai interesat să se contrazică cu cercetătorii pe detalii tehnice de metodologie pe care nici măcar nu le înțelesese corect, încercând cu obstinație să își impună propriile opinii nefondate.

Modul în care a fost organizat întregul eveniment de către minister a lăsat clar impresia unei încercări deliberate de a trece sub tăcere rezultatele dezastruoase ale testării PISA 2025 și de a evita o dezbatere publică reală pe marginea problemelor de fond.

În locul soluțiilor dovedite științific, ministrul Dimian a venit în fața opiniei publice cu propuneri populiste și controversate: introducerea unor ore de recuperare obligatorii pentru toți elevii care au medii generale mai mici de nota 7 și modificarea structurii programelor naționale „Școala altfel” și „Săptămâna verde”. Niciuna dintre aceste măsuri propuse de demnitar nu a fost însoțită de studii de impact, de cercetări pedagogice prealabile sau de vreo fundamentare științifică elementară.

Această atitudine de ignorare a recomandărilor de specialitate nu este însă o noutate la nivelul Ministerului Educației, ci reprezintă o practică perpetuată de la un mandat la altul. România deținea o hartă similară a vulnerabilităților încă din decembrie 2023, când au fost publicate rezultatele PISA 2022.

Raportul național de la acea vreme cuprindea exact aceleași recomandări din partea experților în științele educației, grupate sub titluri sugestive precum „Pașii următori: schimbări care să aducă beneficii”, „Dezvoltarea unui sistem solid de monitorizare a elevilor și a școlilor” sau „Întărirea sistemului de evaluare”.

În acel document de acum trei ani se solicita explicit îmbunătățirea calității bazelor de date ale ministerului, colectarea de informații în timp real despre absenteismul școlar pentru a preveni abandonul în rândul grupurilor de risc și monitorizarea metodelor de predare utilizate de profesori la clasă. Trei ani mai târziu, în 2026, specialiștii s-au văzut nevoiți să ceară exact aceleași lucruri: integrarea datelor administrative în platforma SIIIR, corelarea lor cu rezultatele școlare și cu programele sociale în care sunt înscriși elevii.

Un exemplu flagrant de incompetență administrativă îl reprezintă implementarea evaluării standardizate. Încă din 2022, experții avertizau că examenele naționale din România folosesc subiecte total diferite de structura itemilor PISA, ceea ce forțează profesorii să predea la clasă într-un mod învechit, axat pe memorare, nu pe înțelegere.

Raportul de atunci propunea măsuri extrem de concrete: analizarea subiectelor PISA pentru a ajusta programa școlară națională, crearea unor baze de date cu exerciții similare și organizarea unor cursuri speciale pentru profesori pe baza acestor analize.

Imediat după publicarea acelor rezultate, fosta ministră Ligia Deca a ieșit public cu o serie de promisiuni ambițioase: testarea online periodică a nivelului de alfabetizare funcțională, formarea profesională a peste 29.000 de cadre didactice, resurse educaționale pentru mai mult de 58.000 de elevi și crearea unei platforme moderne de evaluare standardizată. Cu toate acestea, în luna iulie a anului 2024, la mai bine de jumătate de an de la acele promisiuni pompoase, Ligia Deca recunoștea cu seninătate în fața jurnaliștilor că acest instrument digital vital nu fusese realizat.

Ea admitea că, în lipsa unei evaluări standardizate, ministerul se află în imposibilitatea de a compara progresul real al generațiilor de elevi, pasând responsabilitatea către o viitoare platformă ce urma să fie finanțată prin fondurile europene din PNRR.

Ștafeta promisiunilor deșarte a fost preluată ulterior de Daniel David. În luna noiembrie a anului 2025, în timpul mandatului său de ministru, acesta recunoștea public existența aceleiași probleme grave: absența unor standarde clare de evaluare și notare în școli.

Daniel David estima la acea vreme că elaborarea acestor standarde și instruirea profesorilor din învățământul primar și gimnazial vor fi finalizate abia în vara anului 2026, exprimându-și speranța că noul sistem va deveni operațional din anul școlar 2026-2027.

În ciuda tuturor acestor termene depășite și a scuzelor oficiale, în toamna anului 2026, experții au fost nevoiți să includă din nou implementarea sistemului național de evaluare standardizată pe lista celor șapte priorități de urgență maximă predate ministerului. Recomandarea specialiștilor a rămas doar o bucată de hârtie ignorată.

În prezent, în școlile din România există doar niște standarde teoretice de evaluare, însă cadrele didactice nu au primit niciun fel de ghid metodologic care să le explice cum să acorde note în baza lor.

Situația este cu atât mai absurdă cu cât însuși directorul Centrului de Evaluare din cadrul Ministerului Educației a declarat public că aceste standarde nu sunt obligatorii la clasă în acest moment, deși textul legii în vigoare îl contrazice în mod flagrant.

În tot acest timp, copiii din România continuă să fie victimele unui sistem de învățământ blocat în promisiuni, în timp ce restul lumii avansează rapid spre educația viitorului.