Jumătate dintre români sunt în burnout și se tem să ceară ajutor la serviciu

Când cei mai buni angajați cedează?

Starea de epuizare profesională, cunoscută sub numele de burnout, a devenit o realitate dură pentru aproape jumătate din forța de muncă din România.

Datele recente arată că 45% dintre angajații de la noi recunosc că trec prin această situație, un procent considerabil mai mare decât media Uniunii Europene, care se oprește la 37%.

Vorbim despre o tendință extrem de îngrijorătoare în mediul corporativ local, semnalată de raportul Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025. Pentru 40% dintre respondenți, fuga contra cronometru și munca în exces sunt principalele surse de stres. În plus, alți 24% pun totul pe seama stresului acut, a depresiei sau a anxietății care le macină starea de bine.

O fațetă dureroasă a acestei probleme este frica pură de a recunoaște că nu mai poți. Mai mult de jumătate dintre cei afectați, adică 55%, se tem de consecințe în carieră dacă ar spune deschis că au probleme de sănătate mintală la birou.

Prin comparație, media europeană este de 48%. O astfel de reticență trădează o cultură organizațională în care vulnerabilitatea este penalizată, obligându-i pe oameni să-și ascundă suferința luni sau chiar ani în șir.

Psihoterapeuții avertizează că tocmai oamenii cu un istoric impecabil și performanțe ridicate știu cel mai bine să-și mascheze epuizarea, înainte de a căuta sprijin de specialitate. Ei își duc la termen sarcinile zilnice, în timp ce somnul, energia și echilibrul emoțional li se duc pe apa sâmbetei.

Când în sfârșit ajung la specialist, o fac pentru că nu mai pot dormi, sunt măcinați de anxietate, devin iritabili din orice, se simt epuizați cronic sau nu se mai pot concentra deloc.

Cum oprim avalanșa epuizării profesionale?

De multe ori, picătura care umple paharul e un atac de panică, un conflict urât la muncă sau neputința de a rezolva sarcini altădată banale.

Primele semne de alarmă sunt subtile: te trezești noaptea cu gândul la treburile nerezolvate de la birou sau simți o oboseală care nu trece nici după un weekend prelungit ori după concediu. Apar apoi nevoia bolnăvicioasă de control, izolarea de ceilalți și sentimentul de vinovăție atunci când încerci să te relaxezi.

Culmea, un angajat ajuns într-o fază avansată de epuizare va munci și mai mult, va lua sarcini în plus și va verifica fiecare detaliu la sânge.

Pe termen lung, rețeta asta duce direct la greșeli majore, conflicte deschise și o răceală totală față de tot ce ține de job.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică burnout-ul drept un fenomen ocupațional, pus pe seama stresului cronic de la serviciu care nu a fost gestionat la timp, și nu ca pe un diagnostic medical clasic. Soluțiile de prevenție trec prin stabilirea unui volum de muncă realist, prioritizare clară, oferirea de autonomie și trasarea unor granițe sănătoase între viața personală și cea profesională.

Fără un dialog deschis despre dificultățile de zi cu zi, riscul de a intra în colaps rămâne uriaș.

În actualitatea economică, specialiștii analizează și alte subiecte, cum ar fi posibila reluare a exporturilor de ovine până la finalul anului, imediat ce ANSVSA va da startul campaniei naționale de vaccinare. Totuși, marea miză rămâne sănătatea mintală a angajaților, o rană deschisă care are nevoie urgentă de o rezolvare la nivel de sistem în economia românească.