Haos administrativ la Inspectoratul Școlar Buzău după numiri politice cu cântec

Dezordine birocratică sau politică în școli?

Procesul de schimbare a conducerii Inspectoratului Școlar Județean Buzău a fost marcat recent de o serie de evenimente care au stârnit dezbateri aprinse privind legalitatea și transparența deciziilor administrative. Pe data de 26 august 2026, publicația locală Reporter Buzoian a publicat informații conform cărora Gina Manea, Felicia Boșcodeală și Liliana Șerbănică erau pe punctul de a prelua frâiele instituției.

Media menționată a precizat apartenențele politice ale acestor candidați, identificându-le pe primele două cu Partidul Liberal, iar pe a treia cu USR. Sursele din redacție susțineau chiar că Gina Manea semnase deja actele necesare pentru a-și asuma rolul de inspector școlar general.

La doar șase zile distanță, pe 1 septembrie, ordinul emis de ministrul Educației, Mihai Dimian, a confirmat oficial exact aceleași trei personalități pentru respectivele poziții, validând astfel anticiparea presei locale.

Când i s-a adresat întrebarea de unde provin astfel de recomandări pentru conducerea inspectoratelor, la o săptămână după nominalizări, ministrul a explicat că sugestiile au provenit din structura de preuniversitar a ministerului. Oficialul a subliniat faptul că nu el este cel care formulează aceste liste, delegând responsabilitatea celor care le întocmesc. Conform unor informații obținute de Edupedu. ro de la surse interne, listele cu numele propuși ajung de fapt din organizațiile județene ale partidelor aflate la guvernare.

Este o realitate cunoscută modul în care presa locală reușește să afle ce propune direcția de preuniversitar din capitală cu aproximativ o săptămână înainte ca ministrul să pună semnătura sub actul oficial.

Pentru a desluci această incertitudine, am demarat o clarificare pe căi oficiale. Acceptând explicația ministrului, ne-am adresat direct celor din „zona de preuniversitar” indicată de acesta.

La data de 10 septembrie, platforma Edupedu. ro a transmis Ministerului Educației o cerere bazată pe Legea nr. 544/2001, formulând zece întrebări specifice.

Printre acestea se număra identitatea concretă a celor care au recomandat fiecare inspector general și adjunct numit în anul 2026, precum și mecanismul prin care un anumit nume ajunge în atenția direcției de preuniversitar.

Am solicitat, de asemenea, data la care fiecare candidat a apărut pentru prima dată în documentele ministerului și cine a inițiat introducerea lor în circuit.

Am verificat și dacă ministerul a recepționat propuneri din partea parlamentarilor, prefecturilor sau aleșilor locali, și dacă partidele politice sunt consultate, fie formal, fie informal, înainte de finalizarea procesului de numire.

Cum funcționează rețeaua de loialități politice?

Am cerut și documentele prin care au fost formulate propunerile pentru persoanele respective.

Legislația impune instituțiilor publice să Termenul limită a expirat, iar ministerul a lăsat întrebările fără un Dacă numirile ar urma un curs administrativ standard, structura de preuniversitar ar fi putut descrie acest flux într-o singură pagină de document.

La Edupedu. ro, documentăm de ani buni fenomenul pe care l-am denumit „Pixiada”. Ultimul concurs organizat pentru selectarea șefilor inspectoratelor școlare a avut loc în anul 2017.

Mandatele stabilite atunci au expirat în 2021. De atunci, patru miniștri consecutivi au refuzat organizarea unei noi competiții, fiecare invocând motive diferite, dar cu același efect practic. În absența unui concurs, funcționează un lanț de numiri arbitrare: ministrul numește șefii inspectoratelor, aceștia la rândul lor aleg inspectorii, iar inspectorii desemnează directorii.

Toți acești funcționari sunt plasați prin detașare, justificată ca fiind „în interesul învățământului”, pentru o perioadă de un an, fiind revocabili în orice moment. Deciziile de detașare conțin în mod explicit mențiunea: „Inspectorul școlar general își rezervă dreptul de a înceta detașarea la o dată ulterioară”.

Acest aranjament implică faptul că fiecare ocupant al unei funcții este dependent de voința celui care l-a numit, nimeni neavând o poziție stabilă.

Fiecare nivel al ierarhiei inspectorul general este răspunzător față de partidul care l-a propus, iar directorul este sub autoritatea inspectorului care l-a detașat și care îl poate retrage la fel de ușor înapoi la catedră.

Odată cu schimbarea majorității politice, se modifică întregul lanț de comandă. Oamenii din sistem sunt conștienți de acest aspect și acționează corespunzător. Paradoxul constă în faptul că întreaga procedură este denumită legal „detașare în interesul învățământului”, dar a devenit de fapt o „detașare în interesul partidului”.

Situația din Buzău reflectă o confruntare politică veche și un sistem bolnav de clientelism.