Schimbăm examenul sau doar îl peticim?

Ministrul Educației, Sorin Costreie, pune pe masă modificarea Evaluării Naționale.

Știri de ultimă oră

Transferurile elevilor în vacanță au fost legale, deși au stârnit nemulțumiriTransferurile elevilor în vacanță au fost legale, deși au stârnit nemulțumiriNicușor Dan întâlnește Elbridge Colby, coordonatorul retragerii trupelor americane din EuropaNicușor Dan întâlnește Elbridge Colby, coordonatorul retragerii trupelor americane din EuropaPariuri în România: piața, istoria și noii jucătoriPariuri în România: piața, istoria și noii jucătoriTexasul votează altfel: Talarico, primul democrat în Senat după 38 de aniTexasul votează altfel: Talarico, primul democrat în Senat după 38 de ani

Vrea o probă suplimentară care să testeze și altceva în afară de română și matematică, plus un portofoliu care să reflecte munca de zi cu zi a elevului.

Totuși, dă asigurări că nu caută o revoluție care să dea totul peste cap.

Nu vreau să fac o revoluție care să bulverseze. Devine o problemă națională.

Aș vrea să-l îmbunătățim. Aș mai aduce și o probă mai relevantă, nu doar matematica și română. Oarecum ca la Bac.

Dublat de un anumit portofoliu, a explicat Costreie, într-un interviu la Digi24.

Ideea e ca examenul de la capătul gimnaziului să nu mai fie singurul bilet decisiv pentru viitorul unui copil.

O astfel de probă, croită după calapodul de la BAC, ar ajuta la o evaluare mult mai largă a elevilor.

Citește și:

Ce facem cu prăpastia dintre sate și orașe?

Trecerea de la simpla notă la proiecte și activități constante mai taie din panica aia teribilă legată de un singur examen. E o mutare care bate palmă cu standardele europene, unde se pune preț pe gândirea critică și pe partea practică, nu pe toceală pură.

În plus, portofoliul le dă profesorilor și părinților o imagine reală despre cum evoluează elevul peste an, salvându-l de la un moment prost sau de la o zi cu ghinion.

Sistemul devine astfel mai blând și mai corect cu toată lumea.

Pe lângă examene, ministrul a tras un semnal de alarmă legat de clasele ticsite, cu peste 30 de copii, dar și de discrepanțele uriașe dintre școlile de la oraș și cele de la țară.

„Sunt vreo 5000 de clase cu peste 30, e foarte mult. E un fapt. Cea mai tulburătoare este diferența între urban și rural”, a recunoscut Sorin Costreie. Răceala acestor cifre se traduce prin predare mai slabă și lipsă de resurse. La sate, lipsa laboratoarelor digitale sau a personalului auxiliar adâncește prăpastia față de orașe. Când ai o clasă plină ochi, e aproape misiune imposibilă să te mai uiți la ritmul fiecărui elev în parte.

Toți sunt băgați în aceeași oală, indiferent de nevoi. Ca să îndreptăm lucrurile astea, nu ajunge doar să umblăm la subiectele de la examen.

E nevoie de bani băgați cu cap în școlile uitate din zonele defavorizate, ca să aibă și copiii de acolo o șansă reală de start, oriunde s-ar afla școala lor.