De ce nasturii bărbătești stau pe dreapta, iar cei de femei pe stânga?

Ce spune istoria?

Când un bărbat își închide cămașa, degetele sale se îndreaptă spre dreapta corpului, iar o femeie face același gest spre stânga. Acest mic gest, executat de miliarde de oameni fără să se gândească la el, ascunde o istorie complexă și plină de contradicții.

Nicio lege, decret sau document oficial nu a impus niciodată această regulă, totuși industria textilelor a respectat consecvent această convenție de secole.

Artefacte asemănătoare nasturilor au fost descoperite în situri arheologice cu mii de ani în urmă, dar la acele timpuri ele nu serviau ca închizătoare; erau folosite ca ornamente sau sigilii. Abia în Europa medievală, în secolul al XIII-lea, nasturii funcționali, însoțiți de butoniere, au revoluționat croiala veșmintelor. Croitorii au câștigat libertatea de a modela hainele pe corp fără a depinde exclusiv de șnururi, broșe, ace sau catarame. Deoarece nasturii din metale prețioase, fildeș sau materiale lucrate manual costau o avere, erau rezervați aproape exclusiv pentru hainele celor bogați.

Cum au apărut primele nasturi?

În acea epocă, un bărbat bogat purta haine cu zeci de nasturi din argint sau aur, care indicau direct statutul său social.

Prima și cea mai răspândită explicație se bazează pe rolul cameristelor la doamnele din înalta societate.

Rochiile lor, cu corsete și numeroase straturi, cereau ajutorul unor mâini străine la îmbrăcat.

O servitoare dreptăcioasă, aflată în fața stăpânei, ar fi putut prinde mult mai ușor nasturii cusuți pe stânga purtătoarei, deoarece aceștia ajungeau direct în mâna ei dreaptă.

De ce bărbații închid spre dreapta?

În schimb, bărbații, considerați capabili să se îmbrace singuri, ar fi păstrat nasturii pe partea dreaptă.

Totuși, această teorie se clatină la o analiză mai atentă: aristocrații bărbați aveau și ei servitori, iar multe rochii feminine din colecții istorice nu respectă această orientare, unele închizându-se la spate.

O altă ipoteză legă poziția nasturilor cu echipamentul militar. Un bărbat dreptaci purta sabia pe partea stângă și o scotea rapid cu mâna dreaptă. Dacă partea dreaptă a hainei se suprapunea peste cea stângă, mânerul armei avea mai puține șanse să se agațe în deschizătura hainei. Armurile medievale urmau fix același principiu: plăcile erau așezate astfel încât lancea adversarului să nu poată pătrunde ușor între ele. Croiala hainelor militare ar fi preluat această orientare practică, iar hainele civile au moștenit-o mai târziu.

Există alte explicații pentru asta?

Există și teorii legate de călăritul pe cal și alăptatul copiilor. Femeile care călăreau cu ambele picioare pe aceeași parte a șeii își țineau partea dreaptă a corpului orientată înainte. Se presupune că suprapunerea materialului în sens opus împiedica vântul să pătrundă prin deschizătura hainei. O altă variantă susține că femeile își țineau de obicei copilul pe brațul stâng și foloseau mâna dreaptă pentru a-și desface haina mai ușor în timpul alăptării.

Ambele scenarii sunt plauzibile, dar niciun document istoric nu le leagă direct de momentul în care convenția s-a fixat definitiv.

Cea mai spectaculoasă legendă îl aduce în scenă pe împăratul Napoleon Bonaparte.

A impus Napoleon această regulă?

Se povestește că femeile din epocă ar fi imitat în glumă celebra sa poziție – cu mâna strecurată în vestă –, iar împăratul, iritat de acest gest, ar fi poruncit ca hainele feminine să fie încheiate în sens opus.

Istoricilor modei consideră această poveste o invenție apărută mult mai târziu, deoarece nu există nicio poruncă oficială a lui Napoleon și nicio mărturie din epocă care să o confirme.

Abia după ce producția de îmbrăcăminte s-a industrializat și s-a standardizat, această convenție a devenit cu adevărat uniformă. Poziția nasturilor a transformat un simplu detaliu într-un semn clar după care o haină era clasificată drept masculină sau feminină.

Mai târziu, când fermoarul modern s-a răspândit în vestimentație (în primele decenii ale secolului al XX-lea), acesta a preluat în multe cazuri exact aceeași diferență deja existentă pe jachetele și hainele pentru femei și bărbați.

Cum a standardizat industria acest gest!

În prezent, nu există niciun motiv tehnic pentru care închizătorile trebuie montate diferit.

Producătorii continuă să facă acest lucru pur și simplu pentru că publicul s-a obișnuit cu această așezare, iar tiparele industriale au fost construite în jurul ei.

Deși hainele unisex și unele colecții contemporane încep să renunțe la regulă, în vestimentația clasică acest obicei vechi continuă să decidă, pentru milioane de oameni, pe ce parte se află nasturii.