Chiria a ucis facultatea: Studentul care a lăsat studiile ca să nu doarmă pe stradă

Căminele pline, chiriile exorbitante?

Găsirea unui loc de cazare a devenit, în acest an universitar, un adevărat coșmar pentru studenții din România. Tensiunea este atât de mare încât un tânăr abia înmatriculat ia în calcul serios suspendarea studiilor.

Motivul? Imposibilitatea de a plăti chiria într-un oraș mare. Frustrarea e simplă și brutală: „Nu-mi permit să stau pe stradă”, spune el, refuzând ideea de a se instala într-un cort în fața facultății.

Startul noului an universitar readuce în prim-plan o dilemă veche: unde să doarmă studenții? Numărul redus de paturi în căminele publice, combinat cu prețurile exorbitante ale imobilelor din zonele centrale, îi împinge pe mulți tineri spre soluții extreme. Fie fac naveta zilnic din orașul natal, fie amână debutul academic cu un an, sperând că situația financiară se va ameliora.

La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, situația este emblematică.

Instituția a alocat celor 15 facultăți doar 5.066 de locuri în cămine pentru noul ciclu. Este un număr insuficient pentru o populație studențească care depășește 25.000 de înregistrați, dintre care o proporție semnificativă vine din afara municipiului. Rezultatul? Presiune maximă asupra celor rămași fără adăpost oficial.

Naveta zilnică din Pașcani?

Bianca Miron, studentă care nu a reușit să obțină un loc în cămin, a decis să facă naveta zilnic din Pașcani. Știe că va petrece o parte din zi în mijloacele de transport, dar o consideră singura variantă viabilă. A închiria un spațiu în Iași ar însemna o cheltuială lunară pe care familia ei nu o poate susține. Bianca nu are multe opțiuni: dacă nu găsește un loc extrem de accesibil împreună cu încă două sau trei colege, va trebui să se bazeze pe trenul care leagă Pașcani de Iași.

Situația e departe de ideală, mai ales că programul cursurilor pornește dimineața devreme și se încheie târziu. Deși a depus cereri pentru tururile ulterioare de repartizare, șansele ei sunt mici. Termenul limită pentru prezența la facultate a fost fixat la 28 septembrie 2026, moment în care nu mai există marjă de manevră.

Tarifele oficiale pentru cazare la UAIC în perioada 2026-2027 variază în funcție de statutul studentului. Pentru cei de la buget, prețul pornește de la 190 de lei lunar și poate ajunge până la 815 de lei. În cazul studenților cu taxă, costurile pot fi chiar mai ridicate în anumite unități. Această discrepanță influențează decisiv decizia tinerilor de a rămâne în oraș sau de a pleca.

Ovidiu Tucanu, student în primul an la Facultatea de Geografie de la UAIC, este un exemplu concret. Inițial entuziasmat de admitere, nu anticipase dificultatea de a secura un loc în cămin.

După ce a constatat că nu a fost repartizat, a explorat piața chirilor și a realizat rapid că bugetul său este insuficient. Chiar și împărțind costurile cu un coleg, suma rămâne prea mare, mai ales că nu are o sursă stabilă de venit.

Bătălia zilnică cu bugetul restrâns!

Ovidiu a luat decizia de a face o pauză de un an. Va lucra pentru a acumula fonduri, urmând apoi să revină la studii. Nu vrea să abandoneze definitiv, dar nici să se confrunte cu riscul de a rămâne pe stradă.

Vanessa Filip, studentă în al doilea an, oferă o altă perspectivă. Ea nu renunță la studii, dar se confruntă cu o problemă acută de gestionare a bugetului. Primul său pas a fost căutarea activă a unui apartament.

Procesul nu e deloc simplu: există locuri în care, prin împărțirea costurilor între trei sau patru persoane, se poate încadra în limite rezonabile, dar succesul depinde de identificarea celorlalți locatari potriviți și de noroc. În caz contrar, se riscă plata unor sume foarte mari doar pentru un loc de dormit.

Vanessa mărturisește că, de la afișarea listelor de repartizare, analizează zilnic modul în care să repartizeze banii disponibili între chirie, alimentație, transport public și facturi de utilități.

Aceste testimonii arată cât de complexă este autonomia rezidențială pentru studenții români. Tensiunea dintre dorința de a urma cursurile în orașul universitar și constrângerile financiare reale duce la scenarii variate: de la naveta zilnică epuizantă, la amânarea studiilor, până la căutarea disperată a unui colț de casă.