Cătălin Scânteie: „Nu iertăm, nu uităm și vom urla de fiecare dată când va fi nevoie

De ce nu am uitat?

La o zi de bilanțuri și amintiri, supraviețuitorul Cătălin Scânteie, cunoscut și ca muzician, a publicat o reflecție dură cu privire la starea actuală a României. Actorul a subliniat că, în cei unsprezece ani de la tragedia din clubul Colectiv, sistemul politic nu a suferit nicio schimbare esențială. El a caracterizat clasa politică ca fiind o „adunătură de ipocriți cinici” care continuă să mintă cetățenilor. Scânteie descrie țara ca fiind la fel de vulnerabilă, inertă și indiferentă față de destinul victimelor.

În spitalele române, situația celor afectați de arderi grave rămâne dramatică, iar destul de mulți supraviețuitori continuă să lupte pentru viața lor.

În textul său, Scânteie revine cu gândul la noaptea din 30 octombrie 2015, când se aflase la concertul trupei Goodbye to Gravity, lansând albumul „Mantras of War”. La ora 22.32, un incendiu s-a declanșat din cauza unor artificii de pe scenă, iar focul s-a răspândit cu viteză. În acea noapte, 27 de tineri au murit, în timp ce 162 persoane au fost rănite și distribuite în unsprezece spitale din capitală. În săptămânile care au urmat, încă 37 de supraviețuitori au murit în spital.

În vara anului 2016, un alt supraviețuitor, a cărui prietenă a pierit în incendiu, a murit și el, posibil din cauza traumei.

Ce s-a schimbat după Colectiv?

Eugen Iancu, președintele Asociației Colectiv, a explicat că suferința victimelor este continuă.

Bilanțul final al deceselor a ajuns la 65 de morți.

Scânteie amintește că, în ciuda promisiunilor făcute acum unsprezece ani, România încă are localuri înghesuite cu o singură ieșire, transformate în capcane mortale, operate sub privarea unor autorități care nu au învățat nimic din lecția tragică. Secțiile specializate pentru arși lipsesc cu disperare, iar declarațiile politicienilor au fost doar un fum care a oripilat națiunea.

Cum trăiesc supraviețuitorii?

El acuză clasa politică de a fi formată din oameni care s-au urcat la putere pe spatele victimelor, demonstrând zilnic că viața cetățenilor nu are valoare pentru ei.

Aceștia au mințit în trecut și mint și acum, împărțind bugete și privilegii pe spatele durerii colective. Prin pasivitate, hoție și nepăsare, acești oficiali continuă să ucidă.

Supraviețuitorii declară că nu vor uita niciodată, dar cel mai greu este momentul liniștii, când se gândește la cei care nu mai sunt. Scânteie se adresează direct familiilor care au pierdut un copil, un frate, o mamă sau un prieten în acea noapte sau din cauza complicațiilor ulterioare. El le îmbrățișează cu tot sufletul de supraviețuitor, știind că pentru acești oameni nu există conceptul de „aniversare”, ci doar o tăcere imensă și un doliu care nu se vindecă niciodată.

Ce s-a întâmplat imediat după?

Artistul se plânge că acești oameni trăiesc în această luptă continuă, într-o țară care le-a furat cel mai prețios și a ales să uite în loc să facă dreptate.

Încheie cu o promisiune fermă: Nu iertăm. Nu uităm.

Și o să urlăm de fiecare dată când va fi nevoie, chiar dacă ei vor să ne audă tăcând.

După tragedia, în 3 noiembrie 2015, mii de cetățeni au ieșit pe străzi cerând demisia premierului Victor Ponta, a vicepremierului Gabriel Oprea și a primarului sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone. A doua zi, Ponta a demisionat, iar Primarul Popescu-Piedone a făcut la fel.