De ce impozitul progresiv nu poate viza doar salariile?
Bogdan Hossu a detaliat modul în care ar putea fi aplicată impozitarea progresivă și a subliniat necesitatea extinderii ei spre veniturile globale, nu doar spre salarii. În qualità de președinte al confederației sindicale Cartel Alfa, el a explicat principiul cota progresivă, menționând că aceasta implică aplicarea de rate impozitoriale crescătoare pe măsură ce veniturile cresc, cu un efect maipronunțat asupra veniturilor ridicate.
Știri de ultimă oră
Denis Drăguș exclus din lotul naționalei pentru meciul cu Moldova
Cinci persoane rănite, inclusiv un copil, în accident cu poliția în Sibiu
Serviciile secrete europene avertizează: atac rus iminent împotriva NATO
Continuitate: Băsescu, critic la adresa lui Mureșan: „Știe carte, dar trebuie să taie din cheltuieliEl a precisat că sistemul ar trebui să lucreze pe baza veniturilor globale ale unui individ și să fie calculat doar la sfârșitul anului fiscal, nu pe baza veniturilor lunare sau pe sursă.
În cadrul declarațiilor sale, Bogdan Hossu a citit și opinia jurnalistului Mihai Ciobanu Ciobanu, care a observat că discuția publică despre cota progresivă se reduce adesea la o formulare simplă: „cine câștigă mai mult, plătește mai mult”. Acest lucru, conform lui Ciobanu, generează temeri nejustificate, deoarece nu se oferă explicații clare despre modul de funcționare al sistemului.
El a remarcat că în 2003 au fost cerute informații de la ambasadele celor 15 state membre ale Uniunii Europene privind politica fiscală aplicată în fiecare țară, cu scopul de a compara abordările.
Conform informațiilor primite, Bogdan Hossu a explicat că în multe state europene nu se aplică impozit pe veniturile care nu depășesc salariul minim sau o ligeră mărire peste acesta, aproximativ 10% din populație fiind exemptată. Apoi, a menționat că rata maximă de impozitare, care oscilează între 48% și 75%, se aplică veniturilor care depășesc cu 5 până la 7 ori salariul mediu pe economie din țara respectivă.
În contextul românesc, acest prag ar corespunde unui venit lunar de aproximativ 45.000–50.000 de lei.
Un punct esențial al argumentării lui Bogdan Hossu a fost că impozitul progresiv nu poate fi aplicat doar salariilor, ci trebuie să atingă veniturile globale ale individului. El a explicat că, deși o rată unică permite retenerea la sursă – ceea ce este tehnic simplu – o rată progresivă și variabilă necesită o reevaluare anuală, deoarece veniturile pot proveni din surse diverse și nu urmează un model liniar.
De aceea, aplicarea instantanee nu ar fi corectă, iar calculul la sfârșitul anului este esențial pentru a reflecta adecvat contribuția fiscală pe baza veniturilor totale.
El a apoi atras atenția asupra inexistenței unei veritabile clase mijlocii în România, afirmând că această absență se reflectă clar în structura deponților bancari.
Conform datelor pe care le-a citit, aproximativ 11% dintre deținători de conturi bancare dețin 90% din valoarea totală depusă în bănci, iar restul de 89% reprezintă o parte mică a capitalului colectiv.
Cine ar plăti mai mult la un atac extern?
Această disparitate, a spus el, demonstrează o polarizare profundă a societății, unde majoritatea populației rămâne în starea de sărăcie și nu are stimulente adecvate pentru a intra sau să se mențină în categoria clasei mijlocii.
El a întrebat retoric ce valoare are această stare de lucruri, dacă nu există o clasă socială capabilă să stabilizeze economică și socială tara.
Bogdan Hossu a continuat cu o comparație forte, descriind România ca pe un măgar legat la un post care să se învârte în cerc și să sape propriu groapa. Această imagine, a spus el, ilustrează lipsa unei strategii naționale coerente de dezvoltare pe termen mediu și lung.
El a criticat faptul că politicile publice sunt secvențiale și lipsesc continuitate, iar fiecare schimbare de guvern sau de partide la putere duce la abandonarea sau schimbarea direcțiilor anterioare, în loc de a construi pe ce a fost început.
El a oferit un exemplu concret: în cazul unui atac extern, ar fi cei care au ceva de pierdut – adică cei din clasă mijlocii – cei mai motivați să apară țara. Totuși, deoarece această clasă nu există în formă adecvată în România, și deoarece cei bogati ar fi primii să plece, rămașei foarte puțini să lupte pentru patrie.
Acest lucru, a spus el, este rezultat al politicilor incoerente și lipsă de visionă strategică de lungă durată.
El a mai precisat că, deși România are experți și gânditori capabili să elaboreze strategii bune, eșecul apare la momentul implementării. Fără o linie continuă de acțiuni, indiferent de partidul la putere, nu se poate construi o dezvoltare durabilă. El a subliniat că, de la Revoluția din 1989, România a fost singura țară din spațiul Uniunii Europene care nu a reușit să adopte și să țină o strategie națională de dezvoltare pe termen mediu-lung.
Această lipsă de continuitate, a spus el, afectează direct posibilitatea de a crește și să consolidă o clasă mijlocii puternică, care ar fi esențială pentru stabilitate economică, coerență socială și reziliență națională.
El a invitat la o schimbare de paradigmă, în care politici publice să fie desenate nu pentru efecte imediatiste, ci pentru a asigura un viitor stabil și inclusiv pentru toți cetățenii.
Alte știri:
Sursă: dcnews
Conținut scris de redacția noastră stirilenatiunii.ro / Andrei Popescu și asistat AI.