Băncile nu te pot vina doar pentru că ai apăsat „autorizez” la un apel fraudulos

Cine e responsabil pentru datele furate de bănci?

Când un escroc te sună de pe un număr care imită centrala băncii și îți recită CNP-ul, ultimele tranzacții și numele managerului de cont, ce mai înseamnă să fii un consumator „atent și precaut”? Pentru multe bănci, dacă ai apăsat „autorizez”, vina e a ta. Monica Calu, președinta Asociației Consumatorii Uniți, întoarce argumentul. Dacă datele au scăpat chiar din sistemul băncii, vigilența clientului e „scurtcircuitată”, iar paguba trebuie să rămână acolo unde s-a creat riscul.

Frauda, spune ea, e doar unul dintre cele două fronturi pe care consumatorul român le pierde în paralel.

Trăim într-o dinamică accelerată a piețelor, unde digitalizarea și incertitudinea economică redefinesc zilnic comportamentul comercial. Dacă ar fi să spuneți.

Expertul subliniază că logica actuală impusă de bănci este contrară principiilor de bază ale dreptului civil și al protecției consumatorului.

Atunci când o instituție financiară deține baze de date masive cu informații sensibile, precum codul numeric personal sau istoricul de credit, aceasta își asumă obligația de a le proteja.

Dacă aceste date ajung în mâna hoților de identitate, nu clientul ar trebui să plătească factura confuziei generate de neglijența tehnică sau operațională a băncii. Mai mult, procesul de autentificare prin apel telefonic, cunoscut sub denumirea de social engineering, devine tot mai sofisticat. Escroci folosesc inteligență artificială pentru a-și clona vocea angajaților bancari, ceea ce face ca verificarea umană să fie aproape imposibilă pentru un client obișnuit.

Presiunea dublă: frauda și vina pe consumator!

Astfel, sarcina dovezii că clientul a acționat cu neglijență gravă ar trebui să revină băncii, nu invers, conform unor interpretări recente ale instanțelor europene.

A doua direcție de atac menționată de Monica Calu vizează presiunea financiară crescută. Cu inflația persistentă și creșterea ratelor dobânzii, marginile de eroare ale bugetelor familiale s-au stângit considerabil.

Un client care pierde sume semnificative într-o fraudă nu mai are rezerve financiare pentru a acoperi pierderile, ducând la un efect domino asupra solvabilității sale. Digitalizarea rapidă a serviciilor bancare a eliminat punctele de contact fizice, lăsând clienții singuri în fața interfațelor complexe. Multe bănci au redus numărul de sucursale și personalul dedicat relațiilor cu clienții, înlocuind interacțiunea umană cu chatbot-uri și aplicații mobile.

Această tranziție accelerează riscul, deoarece utilizatorii, mai ales cei din categorii de vârstă superioară, sunt supuși unei presiuni constante de a confirma tranzacții prin notificări push, fără contextul clar oferit de un consilier.

Prin urmare, lupta împotriva fraudelor necesită o abordare sistemică, nu simpla transferare a riscului pe umerii celui mai vulnerabil participant.