Adrian Năstase îl propune ironic pe Klaus Iohannis pentru funcția de premier

Ce joc politic se joacă de la București la Bruxelles?

Desemnarea lui Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru a stârnit o reacție neașteptată din partea fostului șef al Guvernului, Adrian Năstase. Acesta nu doar că analizează contextul politic actual, ci vine și cu o alternativă surprinzătoare: președintele Klaus Iohannis.

Într-o declarație publică, Năstase readuce în discuție cariera europarlamentară a lui Mureșan și legăturile sale strânse cu mediul politic din Germania, amintind cum fostul președinte Traian Băsescu l-a inclus pe listele pentru europarlamentare în 2014. Cu ironia-i caracteristică, Năstase sugerează că, dacă intenția reală era menținerea unei axe politice orientate spre Berlin, cel mai logic ar fi fost ca tocmai Klaus Iohannis să fie propus la șefia Executivului.

Analiza lui Năstase pornește de la ideea că trăim într-o epocă în care fiecare manevră politică deschide simultan mai multe fronturi. Una dintre mize este găsirea unei majorități parlamentare la București, în timp ce la Bruxelles sunt interpretate semnalele privind viitorul guvern. Fostul premier interpretează alegerea lui Mureșan ca pe o posibilă mutare calculată. De altfel, Nicușor Dan a explicat public că a observat o preocupare excesivă a partidelor pentru rezultatele electorale, în detrimentul interesului național.

Astfel, numirea lui Mureșan ar putea fi o tactică menită să-i oblige pe liderii politici să spună clar dacă susțin sau nu un guvern și în ce condiții.

Ce ascund conexiunile germane și scenariile de criză?

Totuși, Năstase avertizează asupra unui risc major: fără o majoritate parlamentară solidă în spatele candidatului, perspectiva alegerilor anticipate revine în discuție. Scenariul nu este însă automat, căci Constituția impune condiții stricte pentru dizolvarea Parlamentului, decizia finală aparținând șefului statului.

Fostul premier consideră că un nou scrutin ar putea răsturna raportul de forțe din instituții, favorizând poate partidul AUR.

Într-o asemenea situație, în joc n-ar fi doar compoziția noului Guvern, ci și echilibrul fragil dintre Parlament și Președinție, unde o majoritate ostilă președintelui ar putea declanșa chiar procedura de suspendare.

Năstase detaliază pașii următori într-un asemenea scenariu: Președintele Senatului ar asigura interimatul doar dacă suspendarea ar fi votată, în timp ce demiterea definitivă ar depinde de un referendum. Discursul său se mută apoi spre relațiile României cu partenerii europeni, menționând atât dimensiunea franceză — marcată de candidatura lui Dacian Cioloș la conducerea Francofoniei —, cât și pe cea germană, legată de eventuala instalare a lui Mureșan la Palatul Victoria.

Legat de axa germană, Năstase susține că o preluare a puterii de către Mureșan ar putea fi privită ca o șansă de a întări relațiile politice și economice după anii de mandat ai lui Klaus Iohannis. Fostul premier subliniază că vorbește despre ipoteze politice, nu despre dovezi ale unor înțelegeri ascunse, dar crede că subiectul merită dezbătut deschis, pentru că politica externă nu poate fi separată de cea internă.

Avem oare ipoteza unui cabinet tehnocrat?

În acest context, el amintește că Mureșan a lucrat în Germania alături de Gunther Krichbaum, un politician implicat frecvent în dezbaterile din România pe teme de justiție.

De asemenea, aduce în discuție trecutul profesional al soției acestuia, Oana Harvalia, fost consilier al Monicăi Macovei, sugerând că tonul intervențiilor externe a depășit uneori limitele unui dialog partenerial corect.

Revenind la Traian Băsescu și la momentul „parașutării” lui Mureșan pe listele din 2014, Năstase se întreabă retoric dacă nu cumva fostul președinte și-a întâmpinat „pupilul” cu pâine și sare la întoarcerea în țară. Fără a-i contesta experiența europeană, Năstase ridică semne de întrebare esențiale: poate el construi o majoritate stabilă? Ce program economic propune? Cum va negocia cu partenerii externi?

În final, Năstase ia în calcul și varianta unui cabinet pur tehnocrat, în care ar putea apărea în Executiv figuri cunoscute din spațiul public și mediul TV, precum Orcan, Ioniță, Pippidi, Caramitru, Preda, Papahagi sau Carp. Ar fi, cel puțin, o ocazie ca aceștia să treacă de la simpla așezare pe margine la asumarea directă a guvernării.