Un treime dintre părinții plecați în străinătate spun că legătura cu copiii s-a slăbit

De ce se simt copiii singuri?

Un studiu recent, derulat între septembrie și octombrie 2026 în cadrul inițiavei Sună-i zilnic!

Conexiune dincolo de granițe, finanțată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a adus la lumină realitatea dură a celor care au părăsit țara în căutarea unui loc de muncă.

Cercetarea a cuprins 1.005 părinți angajați în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Franța, Irlanda, Austria și Belgia, toți având copii între 0 și 17 ani care au rămas în România.

Rezultatele arată că o treime dintre aceștia simt că relația cu propriii descendenți s-a răcit semnificativ după plecare. Concret, 35,7% dintre respondenți declară că legătura emoțională s-a slăbit, iar 31,2% comunică cu copiii mai rar decât în fiecare zi.

Cum se descurcă părinții de la distanță?

Când li s-a cerut să identifice ce le lipsește cel mai mult copiilor în relația cu părinții absenți, 40,5% au indicat lipsa timpului petrecut împreună, în timp ce 31,3% au menționat absența dragostei și afecțiunii manifestate direct. Alți 14% au subliniat că copiilor le lipsește prezența părinților la evenimentele importante din viața lor, iar 6% au arătat că li se scapă sprijinul în rezolvarea problemelor zilnice.

Doar o mică parte, 2% din total, cred că absența lor nu lasă o urmă negativă în legătura cu copilul.

Un participant la cercetare a descris intensitatea dorului de copil astfel: Eu.

Îl iubesc mult și de abia aștept să mă întorc la el. Este greu aici, dar ne descurcăm cum se poate. Aceeași persoană a adăugat că îi lipsește copilului umărul pe care poate să plângă când se întoarce de la școală.

Aceste mărturii subliniază dimensiunea emoțională a distanței fizice.

Unde se simte cel mai mult distanța?

În ceea ce privește capacitatea de a oferi sprijin emoțional de la distanță, mai puțin de patru din zece părinți, adică 39%, consideră că reușesc să facă acest lucru chiar dacă se află departe. În contrast, 21% admit că nu reușesc să ofere acest tip de sprijin, în timp ce 40% ocupă o poziție neutră. De asemenea, 15% dintre respondenți susțin că propriul copil nu apelează la ei când are nevoie de ajutor emoțional.

Distanța se resimte profund și în implicarea părinților în educația și viața de zi cu zi a copiilor. Mai mult de jumătate dintre respondenți, respectiv 54,2%, declară că nu sunt în contact direct cu școala sau grădinița celor mici. În ceea ce privește deciziile importante, 15% afirmă că se implică puțin sau deloc în cele referitoare la educație și școală, iar 17% în deciziile privind sănătatea copilului.

Totodată, 23% au o implicare redusă în alegerea activităților extrașcolare, iar 22% în discuțiile despre prieteni și relațiile copiilor cu ceilalți.

Obstacolele principale care împiedică prezența activă a părinților sunt distanța fizică, indicată de 79,3% dintre respondenți, programul de muncă, menționat de 55,8%, și costurile deplasărilor în România, arătat de 48,6%. Acești factori creează o barieră dificil de depășit pentru mulți muncitori expatriați.

Cine îi ajută în străinătate?

În ce privește rețeaua de sprijin în țara de rezidență, aproape jumătate dintre părinții chestionați, adică 48,8%, spun că nu au persoane sau grupuri la care să poată apela pentru ajutor. Dintre cei care dispun de o rețea de sprijin, 73,4% se bazează pe prieteni români, 49,5% pe familie și rude, iar 39,6% pe prieteni sau colegi din țara în care locuiesc.

Cercetarea dezvăluie, de asemenea, intențiile de întoarcă. 41,7% dintre părinții români plecați la muncă în străinătate intenționează să revină definitiv în țară în următorii ani. Alți 27,6% nu au în plan întoarcerea, în timp ce 30,8% nu au luat încă o decizie.

Printre cei care se întorc, principalul motiv este dorința de a fi alături de copil și familie, menționată de 85,4%. Un loc de muncă suficient de bine plătit în România ar conta pentru 72,1% dintre aceștia. Alte motive includ îmbunătățirea serviciilor de sănătate (30,1%), a serviciilor de educație (29,8%) și a serviciilor publice (23,6%).

De asemenea, 19,8% invocă înrăutățirea situației din țara în care locuiesc, iar 17,2% spun că încrederea în autoritățile din România ar putea influența decizia.

În schimb, dintre părinții care nu intenționează să revină definitiv în România, 35,4% au în plan să își ia copiii alături de ei în țara în care muncesc, în următorii doi ani.

Vor să se întoarcă acasă?

Durata migrației este, în multe cazuri, de lungă durată.

Potrivit datelor, 55% dintre părinți se află în actuala perioadă de muncă în străinătate de cel puțin trei ani, iar un sfert sunt plecați de peste cinci ani.

Doar 11% au plecat de cel mult șase luni.

„Fenomenul copiilor rămași în țară, în urma plecării părinților la muncă în străinătate, este unul cu multiple fațete, deosebit de complexe, de la consecințele sociale și psiho-emoționale asupra copiilor până la suferințele părinților care sunt nevoiți să stea departe de copii.” Această complexitate subliniază necesitatea unor soluții sistematice pentru a susține aceste familii.