„Răgetul Leului” a lovit centrele de comandă!

Conflictul dintre Statele Unite și Iran se află într-o fază critică, cu noi ofensive militare aflate pe calea lansării, moment ce coincide cu perioadele electorale decisive din ambele națiuni. Liderul israelian, Benjamin Netanyahu, a transmis un mesaj ferm în cadrul unui discurs recent, afirmând că statul evreiesc își va continua misiunea de a neutraliza pericolul reprezentat de Teheran abia după încheierea voturilor parlamentare programate pentru 27 octombrie.

Președintele american, Donald Trump, pare a adopta o strategie similară, pregătindu-se să relue acțiunile ofensive abia după alegerile intermediare din 3 noiembrie.

Deși calendarul electoral impune o pauză aparentă, planificatorii militari din ambele tabere au elaborat deja scheme detaliate pentru reluarea bombardamentelor, demonstrând că pregătirile avansează cu intensitate, în ciuda faptului că mai sunt câteva zile până la termenii limita.

Potrivit sursei foto Hepta, o explozie a avut loc recent în capitala iraniană, semn că tensiunile nu s-au stins. Surse oficiale americane, care au preferat anonimatul, au comunicat pentru publicația The New York Times că lista de obiective strategice este deja finalizată. Forțele aeriene ale celor două alianțe au intensificat exercițiile, iar avioanele de luptă execută deja manevre de recunoaștere și simulări de lovituri deasupra teritoriului irakian, testând capacitatea de intervenție rapidă.

Pete Hegseth, secretarul de Război al Statelor Unite, a avut o întâlnire de lucru cu premierul israelian în cursul acestei săptămâni, concentrându-se pe coordonarea bombardamentelor viitoare.

Obiectivele marcate pe hartă includ patru categorii esențiale: infrastructura de producere și distribuție a energiei, facilitățile nucleare, colecția de rachete balistice și depozitele unde sunt stocate dronele. Strategia subiacentă vizează prăbușirea economiei iraniene, forțând guvernanții de la Teheran să accepte condiții diplomatice nefavorabile, după opt luni de confruntare directă. Deși bilanțul acestui război de uzură arată victorii tactice importante, costurile asumate sunt enorme.

Operațiunea cunoscută sub numele de „Furie Epică”, lansată sub egida administrației Trump, a provocat distrugeri masive în flota maritimă iraniană, bazele militare, sistemele de radar, piste și parcul aerian, conform declarațiilor președintelui.

În paralel, Israelul a pus în mișcare „Răgetul Leului”, o ofensivă care a atins centrele de comandă, infrastructura petrolieră și nucleară din zona capitalei, reușind chiar eliminarea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Reactia Axei Rezistenței nu a întârziat, fiind caracterizată de salvii dense de rachete balistice și droni kamikaze care au vizat teritoriul israelian și bazele americane din Golful Persic.

Impactul economic global a fost imediat și sever, deoarece blocajul și minarea Strâmtorii Ormuz au afectat 20% din tranzitul mondial de petrol, determinând o creștere a prețurilor în Europa, America de Nord și Asia.

Conform estimărilor pe care președintele Trump le-a contestat public, conflictul a epuizat rezervele americane de rachete și sisteme de interceptare. Costul total al celor opt luni de ostilități a ajuns la 43,6 miliarde de dolari. Oficialii din Gărzile Revoluționare Islamice au emis amenințări fără precedent, declarând că riposta viitoare va fi mult mai dureroasă. Aceștia au promis să lovească nu doar vasele comerciale, centrele de date, cablurile subacvatice și infrastructura energetică din golful, ci și bazele militare americane situate în Germania și Marea Britanie, extinzând astfel teatru de război dincolo de Orientul Mijlociu.

Hossein Mohebbi, purtătorul de cuvânt al Gardienilor Revoluției, a subliniat la finalul lunii septembrie că „războiul nu s-a încheiat” și că forțele sale s-au pregătit pentru o bătălie de lungă durată, adăugând că „toată lumea va fi uimită” de capacitatea de rezistență.

În timp ce funeraliile lui Ali Khamenei marchează un punct de cotitură simbolic, eforturile diplomatice au continuat discret.

Funeraliile lui Khamenei marchează un punct de cotitură?

Administrația Trump a acumulat un arsenal considerabil înainte de începutul lunii noiembrie, în timp ce negociatorii încercau să convingă Teheranul să abandoneze programul nuclear și controlul asupra strâmtorii.

Planificatorii americani consideră că o campanie aeriană intensă de trei zile ar fi suficientă pentru a rupe spatele economiei iraniene și a readuce regimul la masa negocierilor.

Există, totuși, o părere contrară printre oficialii americani, care cred că regimul se va prăbuși în curând, iar analiștii vest-europeni notează că guvernarea este deja slabă din cauza presiunilor financiare.

Dana Stroul, fost funcționar din administrația Biden specializat pe politica Orientului Mijlociu și acum la Institutul Washington pentru Politica Orientului Apropiat, a observat că nici loviturile aeriene, nici sancțiunile și nici blocada navală nu au reușit să forțeze Iranul la dialog. Ea a mai menționat că nici Trump, nici Netanyahu nu au prezentat un argument clar privind gestionarea destabilizării regionale în caz de escaladare. Alegerile parlamentare din 27 octombrie pot schimba complet dinamica strategică. Dacă partidul Likud, condus de Netanyahu, pierde majoritatea, liderul va deveni un prim-ministru interimar, poziție care îi limitează capacitatea de a declanșa războiuri.

Experții indică că o asemenea situație ar complica semnificativ planurile de atac.

La fel, dacă democrații câștigă Congresul, Donald Trump se va afla într-o poziție delicată.

Mazal Mualem, analist politic israelian și autor de carte, a sugerat că Netanyahu ar putea forma un guvern de urgență cu puteri extinse, deși se va lovi de suspiciuni politice.

El a notat că un atac din partea Iranului ar fi o oportunitate perfectă pentru Netanyahu, însă inițierea ofensivei din postura de interimar ar fi extrem de dificilă.

Mobilitatea masivă este deja în curs, cu trei portavioane americane, mii de marinarilor, avioane de vânătoare și forțe speciale în alertă. Loviturile ar putea fi executate noaptea, pentru a surprinde apărarea antiaeriană.

Inginioasele din jurul extinderii conflictului sunt vizibile prin evacuarea ordinată de Departamentul de Stat al SUA a personalului diplomatic și familiilor acestora din Arabia Saudită, o mișcare preventivă față de posibil atac al rebelilor houthi, susținuți de Iran. Unele surse susțin că Trump va evita bombardarea rafinăriilor pentru a preveni o riposte simetrică care ar putea exploda prețurile la energie. O altă opțiune radicală rămâne lansarea MOAB, cunoscută ca „mama tuturor bombelor”, cea mai mare bombă non-nucleară din dotarea SUA.

Informațiile anterioare indicau intenția de a o folosi asupra instalațiilor nucleare sau a Muntelui Târnăcopului, care ascunde tuneluri și baze secrete cu uraniu îmbogățit și rachete.

Specialiștii militari, însă, pun sub semnul întrebării eficacitatea acestui instrument subteran, deoarece MOAB explodează la suprafață și generează o undă de șoc largă, dar este improbabil să distugă structuri adânci încastrate în granit. Mai mult, transportul bombei necesită un avion MC-130, o aeronavă lentă care devine o țintă ușoară pentru apărarea antiaeriană iraniană. Astfel, scena este setată pentru o nouă escaladare, cu toate incertitudinile pe care le aduc procesele electorale și complexitatea geopolitică a regiunii.