Psihologă și viitoare mamă: De ce a ales să nu afle sexul bebelușului până la naștere

De ce păstrează secret sexul bebelușului până la naștere?!

Într-o lume în care informația e la un click distanță, iar fiecare eveniment personal e adesea împărtășit public, decizia unei viitoare mame de a păstra secret sexul bebelușului până la naștere a stârnit curiozitate și, pe alocuri, chiar uimire. Andreea-Silvia Drăgan, psiholog clinician și ea însăși în ultimul trimestru de sarcină, a ales, alături de partenerul ei, să nu afle dacă așteaptă o fetiță sau un băiețel.

O hotărâre considerată neobișnuită chiar și de personalul medical, care contrastează puternic cu tendința generală de a planifica și anticipa fiecare detaliu al sarcinii.

Andreea a mărturisit că ideea de a nu cunoaște sexul copilului său a prins contur în mintea ei cu mult înainte de a rămâne însărcinată. A discutat deschis acest aspect cu partenerul ei, iar pe parcursul sarcinii, convingerea lor a devenit și mai solidă.

„Nu am vrut să-l etichetăm înainte de a-l cunoaște cu adevărat și nici să-l încadrăm, încă dinainte de a veni pe lume, în categorii precum «roz» sau «albastru», cu toate așteptările și stereotipurile care vin, uneori fără să ne dăm seama, odată cu acestea”, a explicat psihologul.

Copilul imaginat versus realitate: Ce surpriză ne rezervă destinul?!

Ea a subliniat dorința ca, în mintea lor, copilul să fie în primul rând o ființă unică, nu un set de proiecții legate de gen. Pe măsură ce sarcina a avansat, această perspectivă s-a consolidat. Prioritatea lor absolută în primele luni a fost să se asigure că bebelușul este sănătos și se dezvoltă armonios.

Momentul ecografiei de după primul trimestru de sarcină este, de obicei, plin de emoții intense. Pe lângă verificarea stării de sănătate a fătului, părinții sunt nerăbdători să afle sexul viitorului membru al familiei.

Odată ce acest detaliu este cunoscut, un nou ritm se instalează: se întocmesc liste de nume, se achiziționează primele articole vestimentare, se alege pătuțul și landoul, iar culoarea pereților camerei bebelușului este decisă.

Părinții încep să-și alinte copilul pe nume, își imaginează viitorul alături de el – de la primii pași până la prima bicicletă – și se întreabă cum va arăta, ce pasiuni va avea și cu cine va semăna.

Misterul, o celebrare a vieții

Toate aceste aspecte contribuie la crearea unui „copil imaginat”, o figură mentală de care părinții se simt conectați chiar înainte de a-l întâlni fizic.

Andreea a abordat această temă atât din perspectiva personală, de viitoare mamă, cât și din cea profesională, de psiholog, discutând despre atașamentul prenatal și despre tendința umană de a exercita control asupra imprevizibilului. Pentru ea, decizia de a aștepta a fost una profund personală, legată de dorința ca prima întâlnire cu bebelușul și aflarea sexului său să fie momente simultane, pline de surpriză și autenticitate.

Această abordare nonconformistă subliniază o reevaluare a așteptărilor sociale și o celebrare a misterului inerent vieții.

Continuarea articolului poate fi găsită AICI.