Prețurile la mâncare și energie vor fi din ce în ce mai volatile

Ce spune FMI despre creșterea globală?

Scumpirile la alimente și energie nu vor mai fi evenimente izolate. Fondul Monetar Internațional (FMI) avertizează că aceste șocuri vor deveni mai frecvente, adâncind sărăcia și punând în pericol echilibrul economic global.

Studiul instituției, publicat marți, analizează trei decenii de politici guvernamentale de combatere a inflației, folosind un model economic nou care măsoară impactul prețurilor ridicate asupra familiilor defavorizate.

Acestea cheltuiesc o cotă disproporționată din venituri pe nevoile primare.

Deși creșterile bruște ale costurilor de bază au fost excepționale în istorie, ultimii cinci ani le-au transformat într-o problemă cronică, declanșată de invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 și de conflictul actual din Orientul Mijlociu.

Chiara Maggi, economistul FMI care a coordonat analiza, explică că aceste crize destabilizează prețurile, erodează calitatea vieții și accentuează disparitățile sociale. Studiul este al doilea capitol din viitorul raport „Perspectivele Economiei Mondiale”, programat să apară săptămâna viitoare.

Cât costă stabilizarea prețurilor?

FMI subliniază că economia planetară a rezistat mai bine decât se temea șocului energetic generat de războiul din Orientul Mijlociu.

Instituția proiectează o expansiune de aproximativ 3% pentru anul 2026, deși incertitudinile persistă.

Această estimare se aliniază cu prognoza FMI din luna iulie, care indica o creștere globală de 3,0%, însă rămâne sub media de 3,5% înregistrată în 2024 și 2025.

Proiecția din iulie se baza pe ipoteza că conflictul iranian s-ar fi încheiat la acea dată, însă realitatea a fost diferită: Iranul și Statele Unite au intensificat reciproc atacurile în ultimele luni, iar confruntarea s-a extins și în statele limitrofe.

Politica de stabilizare a prețurilor, prin plafonare sau reducerea impozitelor pe consum, ar putea impune bugetelor guvernamentale costuri cu 3 până la 6 ori mai mari. În același timp, acordarea de ajutoare directe producătorilor se dovedește extrem de costisitoare, putând costa de 22 de ori mai mult pentru implementare. FMI avertizează că eficiența acestor măsuri scade considerabil dacă mai multe țări le adoptă simultan.

Subvențiile acordate producătorilor, opțiunea preferată de anumite state, au demonstrat o ineficiență majoră, deoarece au scăzut prețul bunurilor exportate, lăsând contribuabilii locali să finanțeze, în mod indirect, consumatorii din alte țări, a precizat Maggi.

De ce țările sărace sunt cele mai vulnerabile?

Shantayanan Devarajan, cadru academic la Universitatea Georgetown și fost economist al Băncii Mondiale, atrage atenția asupra situației critice a țărilor în curs de dezvoltare. Acestea sunt supuse unui val de presiuni generate simultan de prețul petrolului, datoria publică mare, costurile ridicate ale creditării și consecințele schimbărilor climatice.

Acest scenariu se desfășoară în contextul în care ritmul de creștere al statelor cu venituri mici a coborât la minimul istoric, a menționat expertul într-o conversație video înregistrată cu Maggi, transmisă tot marți.

El a observat că expansiunea economică s-a stânjenit sever, iar unele națiuni, precum Egiptul și Indonezia, au început să abandoneze subvențiile generale în favoarea transferurilor monetare vizate direct la beneficiari.

Devarajan îndeamnă guvernele să implementeze reforme care să impulsioneze creșterea și să mitigeze efectele negative ale conflictului regional, folosind metafora „repară-ți acoperișul cât timp e soare”.

Odată ce criza eruptă, introducerea unor astfel de măsuri devine tardivă, iar rezistența politică la implementarea lor va fi enormă.