Cine este Raul Castro, fratele lui Fidel Castro?

Inculparea lui Raul Castro vine pe fondul intensificării presiunilor administrației Trump asupra regimului comunist de la Havana, comentează The Conversation, care reamintește cât de complicate sunt relațiile dintre Cuba și SUA și încearcă să găsească Cine este Raul Castro Raul Castro, în vârstă de 94 de ani, este fratele mai mic al liderului revoluționar cubanez Fidel Castro. Începând cu 1952, el și-a urmat cu loialitate fratele în marșul de răsturnare de la putere a liderului autoritar cubanez de la acea vreme, Fulgencio Batista, un aliat al SUA.

La 26 iulie 1953, Raul a participat la asaltul asupra cazărmii Moncada, după care s-a numărat printre fondatorii mișcării de gherilă M-26-7, organizația principală a revoluției comuniste cubaneze.

În 1958, Raul Castro a fost promovat în gradul de comandant al celui de-al Doilea Front din Est.

A intrat în atenția SUA în iunie același an, când a răpit un grup de 50 de cetățeni americani și canadieni, printre care și pușcași marini. Atunci a devenit mai mult decât fratele lui Fidel Castro – a devenit un lider-cheie al revoluției.

Până la sfârșitul anului 1958, armata comandată de Raul Castro ocupase o mare parte din estul Cubei și începuse să mărșăluiască asupra Havanei pentru a încheia revoluția.

Din ianuarie 1959, după fuga lui Fulgencio Batista, a fost numit ministru al apărării și a reprezentat timp de decenii un simbol al armatei comuniste cubaneze.

În aprilie 1961, când un grup de 1.400 de exilați cubanezi, susținuți de CIA, au atacat în Golful Porcilor, armata lui Castro a obținut o victorie celebră împotriva lor.

În paralel, Raul Castro a urcat până la vârful Partidului Comunist Cubanez.

Din 1976, a ocupat funcția de prim-vicepreședinte, apoi i-a succedat fratelui său la putere în 2008.

Raul Castro a rămas în fruntea Partidului Comunist Cubanez până în 2021. Unii îl consideră și acum un om influent în politica cubaneză.

Cum a influențat Uniunea Sovietică Cuba în Războiul Rece?

Așadar, Raul Castro a fost un soldat, un politician și, mai presus de toate, un revoluționar care a răsturnat un aliat esențial al SUA și a rezistat timp de decenii presiunilor SUA.

Cu toate acestea, Cuba sa este un stat autoritar care nu tolerează disidența, chiar mai autoritar decât cel al lui Fugencio Batista. Motivul pentru care a fost inculpat Cuba se confruntă cu un embargou american încă din 1960. De asemenea, a fost supusă, între 1964 și 2009, unui embargou din partea Organizației Statelor Americane (OAS), care include aproape toate țările din emisfera vestică.

Cuba a supraviețuit mereu economic datorită unui regim aliat dispus să-i furnizeze combustibil.

În timpul Războiului Rece, Cuba s-a bazat pe Uniunea Sovietică. Prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, a fost devastatoare pentru Cuba și guvernul său.

„Perioada specială” post-1991 a însemnat penurii de combustibil, scăderea producției alimentare, tulburări sociale și emigrare la scară largă din Cuba.

Zeci de mii de cubanezi au urcat în bărci cu gândul de a ajunge în Florida.

Administrația Clinton a permis în cele din urmă migrația în masă, iar Garda de Coastă a SUA îi salva adesea pe cubanezii aflați în pericol pe mare.

Un grup de exilați cubanezi, conduși de autoproclamatul „veteran al Golfului Porcilor”, José Basulto, efectua zboruri de recunoaștere și raporta Gărzii de Coastă locația cubanezilor aflați în pericol.

Dar zborurile aveau și alte motive. În mai multe rânduri, avioanele zburau în spațiul aerian cubanez, ignorau avertismentele și difuzau mesaje menite să declanșeze activități antiguvernamentale.

William LeoGrande și Peter Kornbluh, autorii unei cărți pe această temă, susțin că administrația Clinton știa despre aceste operațiuni și se temea că regimul cubanez va doborî în cele din urmă avioanele. Pe 24 februarie 1996, armata cubaneză a doborât într-adevăr două avioane.