Oare Kievul va ceda presiunilor americane?

Tensiunile dintre Washington și Kiev au explodat sâmbătă, după ce Donald Trump a cerut practic o schimbare la vârful puterii din Ucraina.

Președintele american a sugerat deschis că ar fi momentul ca ucrainenii să-și aleagă un nou lider, capabil să bată palma cu Moscova pentru un acord de pace.

Declarația a venit pe neașteptate, imediat după o convorbire telefonică pe care Trump a avut-o cu Vladimir Putin.

Liderul de la Casa Apa Albă l-a acuzat direct pe Volodimir Zelenski că blochează intenționat pacea. În viziunea lui Trump, Putin ar vrea oprirea războiului, în timp ce președintele ucrainean ar fi cel care pune bețe-n roate.

De ce se teme atât de tare Casa Albă de scumpirea petrolului?

Reacția oficială de la Kiev n-a întârziat. Andrii Sîbiga, șeful diplomatiei ucrainene, a tăiat-o scurt: legitimitatea lui Zelenski nu e pusă la îndoială de critici venite din SUA.

Sîbiga a amintit că președintele conduce o țară aflată în plină luptă pentru supraviețuire și că doar poporul ucrainean decide cine îl conduce. În plus, sprijinul popular rămâne o stâncă, iar presiunile lui Trump nu schimbă cu nimic statutul legal sau moral al liderului de la Kiev.

Dincolo de retorica politică, există și un conflict pe dosarul militar.

Washingtonul a cerut apăsat Kievului să înceteze atacurile cu drone asupra rafinăriilor din Rusia. Motivul invocat? Temerea că aceste lovituri ar putea destabiliza și mai mult piața petrolului, deja zdruncinată de criza din Orientul Mijlociu.

Pentru Trump, miza este în primul rând una economică și electorală acasă. Distrugerea infrastructurii petroliere rusești dă Peste cap aprovizionarea globală cu motorină. Cum Rusia rămâne un furnizor greu pe piața combustibililor, o ofertă mai mică înseamnă prețuri uriașe la pompă pentru fermierii și transportatorii americani. Iar o benzină mai scumpă înainte de alegerile intermediare din 3 noiembrie este exact coșmarul pe care administrația americană vrea să-l evite.

Cât va mai rezista parteneriatul sub presiunea electorală?

Pe de altă parte, ministrul Sîbiga a vorbit și despre o răcire a tonului în discuțiile cu aliații.

Deși contactele s-au intensificat, unele mișcări recente ale partenerilor sunt văzute la Kiev drept contraproductive.

E o prăpastie tot mai mare între prioritățile strategice ale Occidentului și cele ale Ucrainei, presate de o agresiune rusă care nu dă semne de oboseală.

Criza din Orientul Mijlociu toarnă și ea gaz pe focul prețurilor energetice. Pentru echipa lui Trump, ținerea sub control a pieței este prioritatea numărul unu în an electoral. În acest peisaj, cererea de schimbare a conducerii de la Kiev pare mai degrabă o manevră de forțare a unui compromis rapid. De cealaltă parte, ucrainenii văd în toată această poveste o atingere gravă adusă suveranității lor și dreptului de a-și hotărî singuri soarta, indiferent de cine bate cu pumnul în masă la Washington.