Howard Carter povestește cum a descoperit mormântul lui Tutankhamon

Ce detalii l-au stârnit emoția pe Carter?

Vocea lui Howard Carter, calmă și distinctivă, sună astăzi ca o amintire dintr-o epocă depărtată, dar mesajul dintr-o înregistrare BBC din 1936 rămâne la fel de captivant. Cătrece ani după ce a dăzut peste mormântul tânărului faraon, arheologul a reluat amintirile despre ziua de 12 februarie 1924, momentul în care el și echipa sa au pășit pentru prima dată în fața rămășițelor regelui.

Trei mii trei sute de ani au trecut de la ultima dată când un om a pus piciorul pe aceleași podele. Deși secolul XX se apropia, urmele unei activități umane recente păreau încă prezente în jurul lor, creând un contrast puternic între prezent și antic.

Carter a descris cu claritate detaliile care l-au stârnit emoția: un recipient de mortar jumătate plin, o lampă stinsă cu urme negre pe podea, bucăți de lemn lăsate de un muncitor grabit sau uitat. Aceste semne au indicat că intrau într-un spațiu sacru, neperturbat.

Când au ajuns la un altar aurit, ușile închise și sigilate, au înțeles că se apropia de un spectacol vizual la care niciun contemporan nu avusese acces anterior.

Cu grijă, Carter a îndepărtat sigiliul și a deschis ușa, dezvăluind un al doilea altar, mai fin executat și mai splendido decât primul.

Momentul culminant a avut loc când ușa s-a deschis lent, revelând un sarcofag masiv din cuarțit galben.

Ce context fascinant oferă biografia lui Carter?

Drumul spre mormânt era blocat de un capac de piatră greu, de aproximativ 2.500 de livre (1.130 kg). Personalități și demnitari s-au adunat să vadă cum un sistem de pulei și scripeți a ridicat treptat această greutate. Odată ce piatra a fost îndepărtată, lumina a pătruns în interior, revelând o efigie de aur a tânărului suveran, realizată cu măiestrie artistică extraordinară.

Această piesă era doar capacul a trei sicrie încastrate, care protejau corpul mumificat al lui Tutankhamon. Carter a spus că priveliștea a fost atât de copleșitoare încât a generat un sentiment de uimire profundă printre martorii descoperirii.

Biografia lui Carter oferă un context fascinant.

Deși a devenit celebru pentru găsirea unui mormânt intact, nu avea o formare academică clasică în arheologie. A părăsit școala la 15 ani, fiind un adolescent retras cu talent pentru desen, care a atras atenția familiei Amherst din Norfolk. Aceștia l-au sprijinit financiar și moral, iar reședința lor, Didlington Hall, găzduia cea mai importantă colecție privată de artefacte egiptene din Marea Britanie.

Fascinat de istoria din spatele acestor obiecte, Carter a obținut la 17 ani un post de desenator și copist în Egipt. A lucrat în o perioadă de aur pentru arheologie, finanțată de aristocrați britanici și amatori bogați. Pentru peste două decenii, și-a acumulat experiență pe teren, construind reputația pas cu pas.

Descoperirea a fost, totuși, influențată de noroc. A stârnit o pasiune globală pentru Egiptul antic, cunoscută ulterior ca „Tutmania”, care a cunoscut o nouă ascensiune în anii '70. La peste un secol de la evenimente, misterul care înconjoară viața și moartea lui Tutankhamon continuă să fascineze publicul. BBC a relatat că această poveste rămâne una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din istorie, marcând nu doar un punct de cotitură în științe, ci și o legătură emoțională puternică între prezent și antichitatea egipteană.