Franța abrogă oficial Codul Negru, simbol al sclaviei, după aproape 200 de ani

Cum a decis Parlamentul francez?

Într-o sesiune istorică marți, Parlamentul francez a pus capăt oficial unei perioade lungi de referire a unui cadru legal vechi de aproape două secole. Printr-un vot unanim în ambele camere ale legislativului, a fost abrogat simbolic „Codul Negru” – ansamblul de norme care reglementau sclavia în coloniile franceze.

Această decizie, luată fără nicio rezervare, reprezintă un act profund simbolic, având în vedere că tocmai acum, la cinci secole după începuturile sistemului colonial, se încheie o pagină controversată din istoria națională.

Inițiativa a venit din partea unui parlamentar din Guadelupa, Max Mathiasin, aparținător grupului Liot. Susținerea sa a primit aprobarea imediată și fără rezerve din partea conducerii naționale, inclusiv de la președintele Emmanuel Macron, recunoscut pentru poziții clare în lupta împotriva discriminării și a istoriei negre.

De ce a rămas Codul Negru atât de mult în legislație?

Deși abolicția sclaviei a avut loc înapoi, în anul 1848, textele care o reglementau nu au fost niciodată formal retrase din legislația în vigoare. Ele au rămas prezente în codul juridic francez, fără a avea însă niciun efect practic – funcție de „ciuperci” istorice fără rost.

Aceste dispoziții, emise inițial prin edite regale în secolele XVII și XVIII, stabiluiau un cadru legal prin care oamenii erau tratați ca bunuri mobile, supuși oricărui schimb comercial. Fuga lor era pedepsită cu pedape corporale extrem de aspre, inclusiv tatuarea cu fier arzător sau execuția.

În discursul său susținând proiectul de lege, ministrul Teritoriilor de Peste Mări, Naïma Moutchou, a subliniat clar că eliminarea acestor texte reprezintă o corecție istorică esențială: „Codul Negru a organizat și a legitimat sclavia. El nu are loc în dreptul nostru, nici măcar ca urmă. Acesta este un fragment al istoriei noastre, nu al legislației noastre.”

Ce a spus ministrul despre această corecție istorică?

Prin această abordare, autoritățile au recunoscut că prezența acestor norme în legislație, chiar dacă teoretic inofensive, poate fi interpretată ca o formă de normalizare a unui sistem moral și etic inacceptabil.

Totodată, președintele Camerei Naționale, Aurore Bergé, a vorbit despre necesitatea unei abordări echilibrate a memoriei istorice. Ea a evidențiat faptul că recunoașterea valorii educaționale a acestor demersuri nu trebuie să se însolește ca o formă de autoexecrare colectivă, ci să devină un angajament ferm de a nu permite nici unui moment ca aceasta să fie uitată, distorsionată sau banalizată.

Această corecție juridică vine însoțită de noi măsuri concrete, printre care se numără solicitarea Guvernului de a întocmi un raport privind impactul durabil al dreptului colonial asupra societății moderne, în special în ceea ce privește discriminarea rasială. Acest raport va fi încorporat în programul școlar național.

Cum au reacționat liderii politici?

Cu toate acestea, proiectul de lege nu a abordat direct problematica sensibilă a reparațiilor financiare pentru comunitățile de culoare afectate de istoria sclaviei.

Această temă rămâne amplasată pe agenda politică, dar fără pași concreți luați încă.

Unii senatori au exprimat îngrijorarea că textul, deși simbolic, este parțial incomplet din punct de vedere juridic. Au reproșat faptul că nu toate reglementările specifice sclaviei au fost enumerate.

Ce critici au apărut și cum au fost respinse?

Printre critici se numără fostul ministru socialist al teritoriilor de peste mări, Victorin Lurel, și senatoarea Évelyne Corbière Naminzo, originară din La Réunion, care au cerut o includere mai amplă a textelor legate de sclavia din Oceana Indian.

În ciuda acestor observații, ministrul Moutchou a dat asigurări că toate documentele legale relevante sunt acoperite de această lege. A subliniat că scopul este de a aborda integral acest sistem problematic, fără a face liste exhaustive care ar putea duce la omisiuni ulterioare.

Emoția și greutatea istorică au fost evidente în cadrul discuțiilor parlamentare, în special în cuvintele senatorii Catherine Conconne, o femeie din Martinica, potrivit căreia este urmașa directă a unor sclavi.

Cum a fost primit mesajul istoric?

În fața statuii lui Jean-Baptiste Colbert – arhitectul principal al Codului Negru instituit în urmă cu 338 de ani – aceasta a făcut o declarație puternică, adresându-se istoriei cu un mesaj de resping ferm: „Istoria va reține acest 20 octombrie ca o zi în care justiția a învins înclăciunea.” Aceste cuvinte au fost primiți cu o tăcere profundă în sala de ședință, marcată de o gravitate emoțională rară în viața politică contemporană.

Această nouă etapă în evoluția dreptului francez nu numai că închide o pagină istorică, dară că deschide o ușă spre o mai bună înțelegere a trecutului și a responsabilității de astăzi.

Abrogarea oficială a Codului Negru nu este doar un act formal, ci un semnal puternic de angajament civic, educațional și moral al statului francez față de viitor.