Europa își caută locul în cursa pentru Arctica, în fața Rusiei, Chinei și SUA

Topirea gheții arctice declanșează o nouă cursă geopolitică!

Arctica intră într-o nouă fază a competiției geopolitice. Uniunea Europeană încearcă să-și afirme prezența între giganții regionali: Rusia, China și Statele Unite.

Evenimentul de la Rovaniemi, organizat de premierul finlandez Petteri Orpo, a adus împreună șefii de stat europeni și funcționari din Bruxelles pentru a schița contururile unei strategii continentale dedicate acestui pol.

Documentul final este așteptat să fie publicat de Comisia Europeană în cursul toamnei.

Schimbarea de paradigmă a fost clar exprimată de cancelarul german Friedrich Merz, care a declarat că epoca neglijării Nordului îndepărtat s-a încheiat.

Textul comun semnat la acest summit pune accent pe faptul că zona arctică a Europei este o componentă esențială a UE și remarcă existența unei frontiere externe extinse între bloc și Rusia, conform informațiilor furnizate de TVP World.

Importanța strategică a regiunii crește exponențial pe măsură ce gheața se topesc cu o viteză alarmantă. Arctica se încălzește cu o rată de trei până la patru ori superioară medie planetare, ceea ce deschide accesul la resursele naturale și la coridoare comerciale vitale.

O astfel de rută este Maritimă de Nord, care traversează coasta arctică a Rusiei, legând Asia de Europa și scurtând considerabil duratele de transport.

Un exemplu concret a fost oferit în luna octombrie a anului trecut, când nava de containere Istanbul Bridge, operațională pentru China, a acoperit distanța dintre cele două continente în circa 20 de zile.

Acest interval reprezintă aproximativ jumătate din timpul necesar pentru o călătorie clasică prin Canalul Suez. Statisticile prezentate de Rosatom indică un record absolut pentru anul 2024, când volumul de marfă transportat pe această rută a atins 37,9 milioane de tone.

Sub stratul de gheață în retragere se ascund bogății semnificative.

China domină Arctica fără ieșire la mările polare?

Estimările sugerează că aici se află aproximativ 13% din rezervele mondiale de petrol nedescoperite și 30% din cele de gaze. De asemenea, Groenlanda deține zăcăminte importante de pământuri rare, esențiale pentru tehnologiile moderne. În acest context, Rusia, China și SUA se luptă pentru supremație.

Moscova ocupă poziția dominantă, controlând cea mai mare flotă de spărgătoare de gheață din lume și modernizând bazele militare de la Peninsula Kola. Practic, Rusia dictează regulile de acces pe ruta maritimă, impunând condiții navelor care o utilizează.

China, deși nu are ieșire la Marea Arctică, își extinde influența prin parteneriate. Beijingul a inițiat patrule maritime comune cu Rusia și a devenit cel mai mare cumpărător al proiectului Arctic LNG 2, acesta din urmă fiind afectat de sancțiunile occidentale.

Statele Unite reprezintă al treilea actor major. Președintele Donald Trump a redeschis dosarul Groenlandei, susținând necesitatea preluării teritoriului autonom danez de către SUA. Washingtonul și-a intensificat, de asemenea, capacitatea de acțiune în apele arctice și a exprimat un interes crescut pentru resursele strategice din Groenlanda.

În fața acestei presiuni, UE își consolidează prezența prin investiții masive în infrastructură și securitate. Discuțiile de la Rovaniemi au inclus planuri pentru spărgătoare de gheață deținute în comun, facilități pentru lansarea sateliților, fonduri pentru mobilitatea militară, protecția cablurilor submarine și asigurarea accesului la minerale critice.

Finlanda, având o industrie solidă în construcția de spărgătoare de gheață, susține activ dezvoltarea acestor capacități pe continent. Bruxelles a alocat deja un pachet de 200 de milioane de euro pentru Groenlanda, prin programul Global Gateway. Președintele Consiliului European, António Costa, a insistat ca regiunea să beneficieze de finanțări suplimentare în cadrul viitorului buget multianual al UE.

Totuși, Europa se lovește de limitări interne. UE nu deține statutul de observator în cadrul Consiliului Arctic, iar sancțiunile aplicate Rusiei nu au reușit să elimine total importurile europene de gaze naturale lichefiate rusești.

Declarația adoptată la Rovaniemi identifică Rusia ca o amenințare pe termen lung pentru securitatea spațiului euro-atlantic și semnalează o atenție sporită față de interesul Chinei în zonă.

Este notabil faptul că Statele Unite nu au fost menționate explicit în text, în ciuda tensiunilor generate de disputa privind Groenlanda. Această absență reflectă complexitatea dinamicii actuale, unde fiecare actor își ajustează strategia pentru a maximiza avantajele oferite de noul peisaj arctic.