Comisia propune un nou impuls pentru extinderea UE, dar procesul își pierde din elan

Cum amplifică alegerile cruciale complexitatea sarcinii asumate?

Elanul european pentru extindere atinge un punct de inflexiune: Comisia Europeană lansează o strategie de integrare graduală, dar provocările politice și financiare rămân uriașe

Într-un moment în care dinamica politică a Uniunii Europene pare să fie marcată de o incertitudine crescândă, executivul comunitar a prezentat, în ziua de marți, 6 octombrie, un pachet de măsuri menite să pregătească teritoriul pentru o viitoare alăturare a Ucrainei și a altor state candidate. Această inițiativă vine la câteva săptămâni după ce atenția Bruxelles-ului fusese atrasă înapoi spre întrebarea fundamentală: are capacitatea și, mai important, vrea cu adevărat blocul european să-și agraveze complexitatea prin primirea unor noi membri?

Contextul este unul specific, dat fiind faptul că, de la aderarea Croației în anul 2013 și până la decizia istorică a Marii Britanii de a părăsi structura europeană prin referendumul din 2016, tematica extinderii a fost practic marginalizată.

Această stagnare a durat în ciuda dorinței expresă a aproximativ zece națiuni, majoritatea din spațiul balcanic, care aspirau să se alăture clubului celor Douăzeci și Șapte de state membre.

Schimbarea de paradigmă s-a produs odată cu invazia rusă pe teritoriul Ucrainei, eveniment care a avut loc la finalul lunii februarie 2022. Acest șoc geopolitic a readus în prim-plan discuțiile despre sensul strategic al lărgirii frontierei europene. Liderii de la capitala UE au redescoperit atunci importanța geopolitică a unei uniuni mai ample. Cu toate acestea, în ultimele luni, se observă o răcire a entuziasmului politic în favoarea integrării Kievului și a altor candidați.

Această scădere de ritmo este explicată de riscurile electorale semnificative pe care le implică subiectul, într-un climat marcat de stagnarea activității economice și de consolidarea pozițiilor partidelor din extrema dreaptă pe întregul continent.

În acest peisaj complex, Comisia Europeană a publicat recomandările sale pentru pregătirea unei Uniuni care să depășească pragul de 30 de membri. Ursula von der Leyen, președinta instituției, a subliniat importanța momentului, declarând că se pun fundamentele necesare transformării unei uniuni extinsă într-una mai robustă.

Ea a insistat asupra ideii că, pe măsură ce țările candidate progresează în implementarea reformelor, UE trebuie să fie gata să le deschidă porțile. Acest proces implică adaptarea instituțiilor, ajustarea politicilor la noile realități și asigurarea faptului că bugetul reflectă ambițiile comune.

Complexitatea sarcinii asumate este amplificată de apropierea unor scrutine electorale cruciale.

În Spania, alegerile sunt programate pentru luna noiembrie, în timp ce Franța, Italia și Polonia vor vota în anul 2027.

Adăugând la ecuația această presiune temporală, rezultă faptul că formațiunile politice cu orientare eurosceptică, care sunt cele mai rezistente la ideea primirii unor noi state, în special a Ucrainei, înregistrează valori ridicate în sondaje.

Din acest motiv, executivul a încercat să atenueze tensiunile, oferind garanții celor mai reticenți, precum Franța sau Țările de Jos.

Marta Kos, comisara responsabilă pentru extindere, a afirmat că evaluările tehnice indică faptul că UE este în stare să absorbă un număr mai mare de membri. Totuși, ea a recunoscut că există domenii sensibile, cum ar fi respectarea statului de drept și principiul cooperării loiale, care necesită o atenție deosebită. Experiența recentă din Polonia și Ungaria a servit ca memento brutal.

Aceste două țări au suferit o erodare a standardelor democratice la câțiva ani după aderarea lor în 2004, demonstrând dificultatea de a corecta situația odată ce statutul de membru a fost dobândit, mai ales având în vedere limitele actualei proceduri de sancționare stipulate în articolul 7 al tratatelor.

Pentru a preveni astfel de derapaje în viitor, executivul propune introducerea unor „clauze de salvagardare instituțională” direct în tratatele de aderare viitoare. Mecanismul ar permite partenerilor săi să decidați reducerea finanțărilor sau suspendarea temporară a dreptului de vot în cazul unor încălcări grave ale valorilor europene sau al refuzului unui nou membru de a coopera loial.

Diferența majoră față de procedura actuală constă în modalitatea de votare: decizia ar trebui luată prin „supermajoritate”, un prag care va mai trebui definit, evitând astfel blocajul prin unanimitate, inclusiv excluderea votului statului vizat.

Ce alte condiții specifice ar putea include negocierile de aderare?

„Obiectivul nostru este să evităm apariția unor cai troieni, iar această clauză ne oferă instrumentul necesar,” a explicat Marta Kos.

Deși perspectivele de aderare pentru Muntenegru, posibil încă din 2028, sau pentru Albania și Republica Moldova, în jurul anului 2030, nu sunt destule pentru a perturba echilibrul economic al Uniunii, situația Ucrainei este radical diferită. Națiunea aflată în starea de război are o populație de 40 de milioane de locuitori, deține un sector agricol de o amploare fără precedent în Europa și prezintă nevoi financiare masive pentru reconstrucție și dezvoltare.

Inquietaresc sunt în special statele mari beneficiare ale Politicii Agricole Comune (PAC), de la Franța la Polonia, trecând prin Irlanda.

„Suntem conștienți de riscurile implicate,” a admis Marta Kos. Pentru a gestiona aceste tensiuni, Bruxelles-ul propune statelor membre un regim special pentru aderarea Ucrainei.

Acest aranjament, de acord cu Kievul, ar implica limitarea sprijinului financiar pentru sectorul agricol ucrainean și restricționarea accesului anumitor produse, precum grâul, pe piața europeană.

În paralel, UE s-ar angaja să ajute Ucraina să-și recupereze piețele tradiționale din Africa, Asia și Orientul Mijlociu, zone din care accesul a fost puternic limitat de conflictul militar declanșat de Rusia.

Dincolo de agricultura, negocierile de aderare ar putea include alte condiții specifice. Un înalt funcționar european a precizat că integrarea Ucrainei nu trebuie să afecteze fondurile de coeziune ale celorlalte state membre. Bugetul multianual european, aflat în curs de negociere, include deja o alocare de 100 de miliarde de euro destinată acoperirii nevoilor inițiale de reconstrucție ale Kievului.

Pentru celelalte state care vor adera, de dimensiuni mai mici, necesarul financiar estimat este considerabil mai redus.

De exemplu, pentru Muntenegru, suma anuală necesară se situează între 380 și 420 de milioane de euro, o sumă pe care UE o poate susține fără dificultăți majore.

Pentru toate țările candidate care se află în faze avansate ale procesului – Muntenegru, Albania, Republica Moldova și Ucraina, care urmează să deschidă sau să închidă noi capitole de negociere la data de 13 octombrie –, Comisia va prezenta, până la sfârșitul lunii octombrie, o foaie de parcurs individualizată pentru fiecare. Aceste documente vor stabili etapele integrării lor treptate.

Marta Kos a avertizat că nu este vorba de a face concesii politice: „Regulile de aderare nu se schimbă în niciun fel și nu va exista niciun tratament preferențial.” Totuși, atunci când reformele vor fi finalizate în anumite sectoare, integrarea în politici specifice ale UE, precum cele privind materiile prime critice sau energia, domenii strategice pentru Uniune, ar putea fi facilitată și accelerată.

Această abordare de integrare progresivă nu este nouă, ci se practică de ani buni. Ca exemple concrete, Muntenegru, Albania și Ucraina beneficiază deja de eliminarea tarifelor de roaming, acele costuri suplimentare percepute pentru apelurile mobile efectuate din străinătate. De asemenea, rețelele electrice ale Ucrainei și Republicii Moldova sunt sincronizate cu cele ale UE. Reprezentanții Comisiei susțin că vor sistematiza și aprofunda această integrare sectorială.

În timp ce capitalele europene analizează detaliile propunerilor Comisiei, care urmează să fie supuse dezbaterii la summitul șefilor de stat și de guvern din 15 și 16 octombrie, un aspect rămâne o piedică majoră: adaptarea modului de funcționare și de luare a deciziilor la o Uniune cu un număr tot mai mare de membri. Pentru a evita un proces lung și riscant de renegociere a tratatelor, executivul propune modificări care au fost discutate de nenumărate ori, dar nu implementate niciodată.

Printre acestea se numără reducerea numărului de comisari, conform prevederilor Tratatului privind Uniunea Europeană, un proiect blocat până acum de lipsa consensului dintre cei 27 de membri.

Totodată, Comisia îndeamnă statele membre să adopte votul cu majoritate calificată în detrimentul unanimității, în special în domeniul relațiilor externe, pentru a fluidiza procesul decizional. Deși este o necesitate evidentă în contextul extinderii, țările „mici” nu par dispuse să renunțe la dreptul de veto. Singura inovație propusă este angajamentul ca noile state membre să nu își exercite dreptul de veto asupra unor extinderi ulterioare sau din motive legate de neînțelegeri bilaterale.

Concluzia comisarei este una realistă: „Va fi dificil, dar trebuie să încercăm.”