Prima urme continuă de pași a unui T-Rex adult găsită în Dakota de Nord

Amprentele au reușit să reziste timpului datorită procesului de înălțuire a

Paleontologi au descoperit ce par să fie primul șir continuu de amprente ale unui adult al speciei Tyrannosaurus rex. Descoperirea, menționată de GreekReporter, include patru picioare marcate pe o distanță de circa șapte metri, localizate în formațiunea geologică Hell Creek, în apropiere de localitatea Marmarth, situată în statul Dakota de Nord. Aceste amprente au o vârstă estimată de aproximativ 66,5 milioane de ani și au fost identificate în anul 2025 pe un teren gestionat de Serviciul Forestier al Statelor Unite ale Americii. Cercetările au fost coordonate de Peter L. Falkingham, profesor la Liverpool John Moores University, iar rezultatele au fost publicate în revista specializată Journal of Vertebrate Paleontology. Amprenta cea mai bine conservată măsoarește puțin peste nouă şase zeci de centimetri în lungime și circa optzeci de centimetri în lățime.

Deși supusă efectelor eroziunii și prezentând unele fisuri, conturul celor trei degete rămâne discernibil.

Amprentele au reușit să reziste timpului datorită procesului de înălțuire a nisipoasei gresii, determinat de infiltrarea apei subterane bogate în minerale, care a acționat ca un aglutinant natural. Straturile de roca suprajacente au acoperit și protejat aceste marcaje, în timp ce materialele mai fragile din jur au fost scoase prin eroziune. Dimensiunile și forma amprentelor sugerează prezența unui tiranozaur de corp mare. În funcție de aceste indicatori, cercetătorii consideră foarte probabil că amprentele aparțin unui exemplar de Tyrannosaurus rex. Această ipoteză este consolidată de faptul că rezervele fosilifere din aceeași zonă au produs în mod repetat resturi atribuite acestei specii. Totuși, amprentele nu permit o analiză detaliată a structurilor anatomice fine ale dinozaurului, deoarece eroziunea a degradat semnificativ trăsăturile subtile ale suprafetei marcate.

Într-un dezvoltare paralelă, Kent Hups, profesor la liceu, a realizat o primă în anul precedent descoperind prima trasee de picioare atribuite unui adult al T. rex.

El a colaborat cu Tyler Lyson, explorer la National Geographic, și împreună au

El a colaborat cu Tyler Lyson, explorer la National Geographic, și împreună au excavă cinci amprente, fiecare păstrată ca o formă tridimensională în rocă veche. Informații suplimentare și imagini au fost partajate pe rețelele sociale de la contul oficial al National Geographic în septembrie 2026. Analiza spațiului dintre amprente a permis cercetătorilor să formuleze o ipoteză privind viteza de mișcare a creaturii. Conform calculilor, dinosaurul s-a deplasat cu o viteză de circa 1,5 până la 2 metri pe secundă, ceea ce corespunde unui interval de 3,4 la 4,5 mile pe oră, sau aproximativ 5,5 la 7,2 kilometri pe oră. Această viteză este considerată tipică pentru un organisme de masă corporală comparabilă și se aliniază cu estimările făcute pentru alte urme lăsate de teropode mari de dimensiuni similare.

Semnificația descoperirii este amplificată de comparație cu alte urme atribuite tiranozaurilor identificate în regiunile Canada și Wyoming, care sunt aproape de jumătate mai mici în dimensiune. Această diferență face să se presupună că acele amprente mai mici ar putea aparține ofspring-ului mai tânăr sau unor specii mai miste, apropiate evolutiv de T. rex, dar nu identice cu el. Stratigrafia formațiunii Hell Creek indică că trecerea animalului prin această zonă a avut loc cu circa 66,5 milioane de ani în urmă. Din punct de vedere cronologic, acest moment se situează foarte aproape de limita care marchează extincția în masă de la finalul perioadei Cretacic, eveniment ce a dus la dispariția dinozaurilor nepasăre.

Pentru specialiști, relevanța acestei descoperiri nu se limitează doar la dimensiunea impresionantă a amprentelor, ci mai ales la faptul că ele constituie o dovadă materială, directă și necontestabilă a locomotiei unui adult al T. rex.

Deși s-au efectuat analiză detaliată, probabilitatea realizării de noi săpături extensive în aceleași zone este considerată scăzută, datorită condițiilor geologice locale și accesului limitat la suprafață. Astfel, această găsire rămâne una dintre cele mai semnificative dovezi comportamentale directe legate de mari predațori din era Mesozoică.